Ezekiel 39
1 Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Spre Gog, acuma să privești Și împotrivă-i să vorbești! Întoarce-te și prorocește Și-n felu-acesta îi vorbește: „Așa a zis Cela cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, „Ascultă Gog – ia seama bine – Mare necaz am Eu pe tine, Pe tine domn al Roșului, Meșecului, Tubalului!
2 De-aceea, Eu voi tăbărî Asupră-ți și te voi târî Din țara-n care ești aflat În miazănoapte așezat, Și-am să te fac ca să te sui În munții Israelului.
3 Am să-ți dobor arcul pe care, În mâna stângă, îl ții tare Și fac să-ți cadă, la pământ, Săgețile ce-n dreapta-ți sânt.
4 Pe munții cei din Israel, Tu vei cădea, precum – la fel – Cădea-va oastea ta cea mare, Cu toate neamurile care Pe tine-au să te însoțească. Din voi toți, au să se hrănească Și păsările cerului Și fiarele pământului.
5 Pe câmp cădea-vor – negreșit – Pentru că astfel a vorbit Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.”
6 „Voi pune foc Magogului Și-asemenea poporului Cari locuiește, liniștit, Peste ostroave răspândit, Pentru ca astfel să se știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie.
7 Numele-Mi sfânt va fi știut, Căci Îl voi face cunoscut În mijlocul lui Israel – Pentru că al Meu este el – Și nu-l mai las ca să greșească, Numele-Mi sfânt să-L pângărească, Iar neamurile au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie, Că Eu sunt Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are!”
8 „Iată, lucrările vestite Vin ca să fie împlinite!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu. „Aceasta-i ziua – negreșit – Ziua de care am vorbit.
9 Locuitorii cei pe care Țara lui Israel îi are, Ieși-vor din cetatea lor, Pradă să dea, flăcărilor, Arme și scuturi lepădate, Arcuri și paveze-aruncate, Săgeți și suliți risipite, Precum și lăncile-azvârlite. Oameni-aflați în acel loc, Cu armele, vor face foc, Un timp de șapte ani apoi.
10 Nu vor mai strânge lemne noi, Din câmp sau din păduri, căci ele – Adică armele acele – Au să le-ajungă, negreșit. Pe cei care i-au jefuit, Atunci ei au să-i urmărească Și au ca să îi jefuiască. Îi vor prăda pe-aceia care I-au tot prădat, fără-ncetare” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
11 Un loc de-nmormântare, vreau, În acea zi, lui Gog, să-i dau. Îi dau un loc, iar locu-acel Are să fie-n Israel, La Marea Moartă, negreșit, În partea ei de răsărit. Va astupa mormântul lui, Cărarea trecătorului. Acolo, fi-va îngropat Gog, cu toți cei ce l-au urmat. Valea în care, îngropați, Vor fi cei ce-s cu Gog aflați, „Valea mulțimii adunată De Gog”, are a fi chemată.
12 Iar al lui Israel popor, Un timp de șapte luni, îi vor Înmormânta pe morții care Vor fi în număr foarte mare, Până când au să izbutească, Țara ca să o curățească.
13 Întreg poporul va ieși Să îi îngroape pe morți și Vestea se va fi răspândit Atunci când fi-voi proslăvit” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
14 În urmă, ei au să aleagă Oameni care să îi culeagă Pe cei căzuți în largul zării, Peste întreg cuprinsul țării. Oameni-aceștia-i vor căta Pe morți și-i vor înmormânta, Până când vor fi izbutit, Țara să o fi curățit. Când șapte luni vor trece, iară Vor cerceta întreaga țară.
15 Cei cari prin țară-au să pornească, Atuncea când au să găsească Un mort, vor pune lângă el Un semn, până când mortu-acel Va fi luat de-aceia cari Se vor vădi a fi gropari Să-l ducă-n valea cea chemată „Valea mulțimii adunată De Gog”, unde va fi-ngropat.
16 Acolo, se va fi aflat, Atunci, și o cetate care Numele de „Hamona” are. (Numele-acesta, negreșit, E prin „Mulțime” tălmăcit.) Așa, ei au să izbutească, Țara ca să o curățească.”
17 „Ascultă, fiu al omului, Ce-a spus Cuvântul Domnului! Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Du-te, ca să vorbești apoi, La păsările de-orice soi, Precum și fiarelor pe care Fața pământului le are. Spune-le-așa: „Să vă grăbiți! Din toate părțile, veniți! Veniți la jertfa Mea apoi, Pe care-o junghii, pentru voi! Căci mare este jertfa dată, Pe munți, în Israel aflată!
18 Mâncați carnea vitejilor! Sângele voievozilor Pământului, să-l beți apoi! Sânge de țapi și miei, beți voi! Sânge de tauri, să gustați Și de berbeci ce-s îngrășați În al Basanului ținut!
19 Grăsime multă, au avut. Mâncați-o, să vă săturați Și sânge beți, să vă-mbătați! Mâncați și beți din jertfa Mea! Mâncați și beți cât veți putea, Din jertfele pe care-apoi, Am să le junghii, pentru voi!
20 La masa Mea, vă așezați! Veniți, ca să vă săturați De carnea călăreților Și de cea a vitejilor, De carnea cailor apoi Și-a oamenilor de război!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.
21 În rândurile tuturor Popoarelor neamurilor, Se va cunoaște slava Mea, Căci neamurile vor vedea Ce judecăți am să rostesc Și cum am să îi pedepsesc.
22 Toți cei din casa cea pe care Neamul lui Israel o are Vor ști, atunci, precum că Eu Sunt al lor Domn și Dumnezeu. Lucrul acesta au să-l știe, Din acea zi, în veșnicie.
23 Și neamurile-atunci ști-vor Că al lui Israel popor Fărădelegi a săvârșit Și astfel fost-a pedepsit, Încât ajuns-a ca să fie Luat și dus în grea robie, Căci împotrivă-Mi, se-nțelege, Se-ndreaptă-a lor fărădelege. De-aceea, M-am îndepărtat, Mi-am ascuns Fața și i-am dat În mâinile vrăjmașilor, Să piară de sabia lor.
24 Așa după cum s-au vădit Relele ce le-au săvârșit – Necurățiile făcute Și făr’delegile avute – Și Eu le fac de-asemenea, Căci li-e ascunsă Fața Mea.”
25 „De-aceea, Cel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis: „Pe prinșii de război, Din Iacov, îi aduc ‘napoi Și voi avea milă astfel, De cei ce sunt din Israel. De al Meu Nume sfânt, gelos Am să fiu Eu, neîndoios.
26 Ocările de ei purtate, Cu toate ale lor păcate Și făr’delegile avute Cari împotrivă-Mi sunt făcute, Vor fi uitate când ei, iară, În liniște vor sta în țară, Fără să fie tulburați
27 De nimeni. Când vor fi luați Dintre popoare și-napoi În țară-i voi aduce-apoi, Când am să strâng al lor popor Din mijlocul vrăjmașilor, În fața multor neamuri, Eu Voi fi sfințit. Astfel, mereu,
28 Că Domnul Dumnezeul lor Sun Eu, va ști al lor popor. Vor ști că i-am lăsat să fie Prinși de război, duși în robie. Vor ști că tot Eu i-am scos iară, Și i-am adus în a lor țară. Pe nici unul din ei nu-l las, Printre străini, în acel ceas.
29 N-am să-Mi ascund Fața de ei, Căci peste oamenii acei, Eu am să torn din Duhul Meu” – Spusese Domnul Dumnezeu.