Exodus 1
1 Iată numele fiilor, Cari pe Israel – tatăl lor – În al său drum, l-au însoțit, Când în Egipt s-a stabilit. Familiile i-au urmat, Iar ei, cu Iacov, au intrat În țara Egiptenilor. Iată acum, numele lor:
2 Ruben și Simeon plecară; Levi și Iuda îi urmară,
3 Și Isahar; au fost urmați În drumul lor, de ceilalți frați: De Zabulon și Beniamin;
4 Dan și Neftali, apoi, vin. Gad și Așer au încheiat Șirul celor care-au plecat, Cu Iacov. Astfel, s-a găsit
5 Că sufletele ce-au ieșit Din coapsele lui Iacov, toate, Sunt șaptezeci, de se socoate. În acel timp îndepărtat, Iosif era-n Egipt plecat.
6 În urmă, Iosif a murit. Apoi, și frații i-au pierit, Și tot leatul oamenilor, Care erau de vârsta lor.
7 Ai lui Israel fii sporiră În număr și se înmulțiră Atât de mult, de au umplut Al Egiptenilor ținut.
8 Peste Egipt, s-a ridicat – În urmă – un nou împărat. El nu știa ce a făcut Iosif, căci nu l-a cunoscut.
9 Astfel, mânat de un gând rău, A zis, către poporul său: „Priviți dar, la acest popor – Acela al copiilor Lui Israel! S-au înmulțit, Încât acum, au devenit Mai mulți, în număr, iar apoi, Se dovedesc mai tari ca noi.
10 Veniți ca să ne arătăm Dibaci, și să nu-i mai lăsăm Să se întindă și să crească, Căci s-ar putea să se unească – În caz că fi-va un război – Cu-ai noști’ dușmani, iar mai apoi, Au să ne bată și, afară Putea-vor a ieși, din țară.”
11 Au pus ispravnici, peste ei, Cari trebuiau, ca pe Evrei, Să-i asuprească, ne-ncetat, Prin muncile ce li s-au dat. În acest fel, s-au construit Cetățile ce s-au numit Pitom și Ramses, cetăți care Slujeau atuncea, drept hambare, Pentru Egipt. Oricum făceau,
12 Și-oricât de tare-i asupreau, Poporul tot s-a înmulțit, Până-n-tratât că s-a scârbit Egiptul, de neamul acel.
13 Atunci, fiii lui Israel, De Egipteni, au fost aduși Într-o robie aspră – puși
14 La tot ce-a fost mai greu în țară, Ca să le facă viața-amară. Astfel, ei, lutul, îl scoteau Și cărămizi apoi, făceau, Iar muncile ogoarelor Erau tot pe umerii lor. În toate câte i-au silit Să facă, ei au dovedit Cum că de milă, sunt lipsiți, Față de cei ce-s asupriți.
15 Atuncea, cel încoronat Peste Egipt ca împărat, Pe moașele lui Israel, În grabă, le-a chemat la el. Șifra și Pua se chemau Femeile care erau Moașe, pe-atunci, în Israel.
16 Când ele au venit la el, În felu-acesta le-a vorbit: „Când veți avea de împlinit Slujba de moașe, ce-o aveți, Și, pe femei, voi le vedeți Că nasc feciori, să-i omorâți! Vă poruncesc dar: orișicâți Băieți urmează să se nască, Să nu-i lăsați, voi, să trăiască! Pe fete însă, le lăsați În viață! Înțelesu-m-ați?!”
17 Dar moașele nu au făcut Așa precum le-a fost cerut De împărat, căci tot mereu, Teamă aveau de Dumnezeu. De-aceea-n viață au lăsat Pe-oricine, chiar de-a fost băiat.
18 Atunci, ele au fost chemate, La împărat, și întrebate: „De ce, voi ați nesocotit, Ceea ce eu v-am poruncit, Și i-ați lăsat ca să trăiască, Pe cei de parte bărbătească?”
19 Dar moașele, la un ison, I-au dat răspuns, lui Faraon: „Femeile Evreilor, Nu-s ale Egiptenilor. Sunt tari și pot să zămislească, Mai înainte să sosească Moașa. Așa este mereu.”
20 Acelor moașe, Dumnezeu, Când a văzut cum s-au purtat, Le-a făcut bine. Ne-ncetat, Poporu-n număr a sporit,
21 Iar Dumnezeu a dăruit Moașelor, case. În ăst fel, Plată primit-au, de la El, Pentru că Domnul a văzut, Că – de El – ele s-au temut.
22 Dar Faraon s-a mâniat Și-astă poruncă, el a dat, Poporului său: „Să luați Și-apoi, în râu să-l aruncați Pe orice prunc ce-o să se nască, Dacă-i de parte bărbătească. Pe fete-n schimb, să le lăsați – Pe ele doar, să le cruțați.”