Colossians 4
1 „Stăpânilor, ce datorați Robilor voștri, să le dați; Căci știți că un Stăpân apoi – În ceruri, sus – aveți și voi.
2 În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.
3 Rugați-vă, de-asemeni, voi – Lui Dumnezeu – și pentru noi, Ca să deschidă Tatăl Sfânt, O ușă, pentru-al Său Cuvânt, Și să vestim, la fiecare, Taina pe cari Hristos o are Și pentru cari m-am pomenit, A fi, acum, înlănțuit.
4 Vreau să fac taina, cunoscută, Așa cum trebuie știută.
5 Cu-nțelepciune, vă purtați, Față de cei ce sunt aflați Afară. Iată sfatul meu: Răscumpărați vremea, mereu.
6 Vorbirea voastră, așadar, Să aibă, totdeauna, har; Cu sare, ea să fie dreasă, Să fie o vorbire-aleasă Și-astfel, prin ea, să fiți în stare, Răspuns să dați, la fiecare.
7 Acum, doresc să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atunci când are să sosească. El îmi e frate prea iubit Și, credincios, s-a dovedit În Domnul și, de-asemenea, Tovarăș mi-e, în slujba mea. Astfel, atunci când Tihic vine, Va spune totul, despre mine.
8 Eu, înadins, m-am străduit, Mereu ‘nainte-mi, să-l trimit, La voi, ca astfel, să aflați, În ce stare suntem – dragi frați – Iar prin vorbirea despre noi, S-ajungeți mângâiați apoi.
9 Cu el, la voi, acuma, vine Și Onisim – îl știți prea bine, Căci, dintre voi, el a ieșit. Și el mi-e frate prea iubit. Au să vă spună dar, cei doi, Tot ceea ce este la noi.
10 Al meu tovarăș, cari aflat A fost și el, întemnițat – Cel care Aristarh se cheamă Și care e, de bună seamă, Al nostru bun și iubit frate – Vă spune multă sănătate. La fel și Marcu – cel pe care, Știți că Barnaba, văr, îl are (Cel despre care ați primit Porunci de-a fi bine-ngrijit) –
11 Și cu Iisus, sau Iust chemat. Aceștia – precum ați aflat – Fac parte dintre acei frați Cari, împrejur, au fost tăiați; Sunt singurii care-au venit Și, lângă mine, au trudit, Pentru Împărăția care, Al nostru Dumnezeu o are. Astfel, sporit-am în putere, Căci ei mi-au fost drept mângâiere.
12 Epafra, cari e-al vostru frate, Vă spune multă sănătate. El, rob al lui Hristos apoi, Mereu, se luptă pentru voi, În rugăciune, ca să fiți, În acest fel, desăvârșiți, Făcând, cu-ncredere, mereu, Doar voile lui Dumnezeu.
13 Iată, mărturisesc că are, O râvnă, negrăit de mare, Pentru voi, cei ce vă aflați În Laodiceea – dragi frați – Și în Ierapole. Apoi,
14 Tot sănătate, pentru voi, Și Luca – doctorul iubit – Precum și Dima, v-au dorit.
15 Să spuneți voi, de-asemenea, Celor din Laodiceea, Tot sănătate. Iubiți frați, Lui Nimfa să îi mai urați Și-apoi Bisericii pe care Acesta-n casa lui o are.
16 După ce veți citi, la voi, Astă epistolă, apoi, Să faceți să ajungă ea, La cei din Laodiceea, Și-acolo spre a fi citită. Scrisoarea ce va fi sosită, În Laodiceea apoi Luați-o s-o citiți și voi.
17 Către Arhip – dragii mei frați – În acest fel, să cuvântați: „Ia seama, slujba dată ție, Din partea Domnului, să fie Bine-mplinită, negreșit, În tot ceea ce ai primit!”
18 Urările de sănătate, Cu mâna mea, le-am scris, pe toate, Eu, Pavel. Vă îndemn, mereu, Să v-amintiți, de lanțul meu. Harul, să îl aveți din plin, Necontenit, cu voi! Amin.”