Colossians 1
1 „Pavel, chemat să fie pus Apostol, în Hristos Iisus – Prin voia de la Dumnezeu – Și Timotei – fratele meu –
2 Spre sfinți și orice credincios Care se află, în Hristos, Și care, în Colose sânt: De la al nostru Tată Sfânt – Și de la Domnul nost’, Iisus – Pace și har, noi am adus.
3 Aducem mulțumiri, mereu, Către al nostru Dumnezeu – Tată al Domnului Iisus Care se află-n ceruri, sus; Și pentru voi, neîncetat, Noi ne rugăm, căci am aflat
4 Despre credința voastră mare Și despre dragostea cu care, Pe sfinți, știți să-i înconjurați,
5 Căci voi nădăjduiți, dragi frați, La o răsplată-n ceruri, sus, Așa după cum vi s-a spus Prin adevărul răspândit Prin Evanghelie – negreșit –
6 Care-a ajuns până la voi – Precum și-n toată lumea-apoi – Dând roade și crescând, mereu. De harul, de la Dumnezeu, De la-nceput, ați auzit – Ba încă, voi l-ați și simțit –
7 Așa după cum ați aflat Și după cum v-a învățat Al nostru frate prea iubit, Cari, Epafras, este numit. Tovarăș – fratele acel – Ne este-n slujbă. Astfel, el S-a dovedit a fi-n Hristos, Un slujitor bun, credincios,
8 Cari, despre voi, ne-a povestit Și care ne-a mărturisit A voastră dragoste – dragi frați – Pe care-n Duhul, o purtați.
9 Din ziua când am auzit Aceste vorbe, ne-am silit, Neîncetat, în urmă, noi, Să înălțăm rugi, pentru voi. Să știți că noi nu încetăm Ca pentru voi, să ne rugăm Și cerem, de la Dumnezeu, Ca să vă deie, tot mereu, Înțelepciunea Lui cerească, Priceperea duhovnicească Și cunoștința voii Sale,
10 Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –
11 Întotdeauna, întăriți, Cu-a Lui putere, voi să fiți – După a slavei Lui tărie – Gata fiind, cu bucurie, De-a face față-n încercare Și dovedind, mereu, răbdare – Sau o răbdare-ndelungată.
12 Este nevoie, totodată, Ca Tatălui să-I mulțumiți, Căci ați ajuns învredniciți Să aveți parte – fraților – De moștenirea sfinților, Care se află în lumină Și, peste voi, are să vină.
13 Din a tenebrelor putere, Ne-a izbăvit prin a Sa vrere, Dându-ne-n urmă – dragii mei – Împărăția dragostei Fiului Său. Acolo, El Ne-a strămutat, pe noi, astfel.
14 Prin Fiul Său, primit-am noi, Răscumpărare, mai apoi, Căci El – prin sângele vărsat – Păcatele ni le-a iertat.
15 El a purtat chipul – mereu – Al Celui care-i Dumnezeu Înfricoșat și nevăzut. El este Cel dintâi născut, Din tot ceea ce s-a zidit.
16 Prin El, tot ce s-a pomenit – Adică lucruri care sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Văzute, dar și nevăzute – Putut-au doar a fi făcute. Și scaunele de domnii, Și orișice dregătorii, Domniile de peste fire, Sau orișice dregătorie, Făcute-au fost toate, la fel: Prin El numai, și pentru El.
17 El este înaintea lor Și-i făcătorul tuturor, Căci El a fost de la-nceput Și totul e, prin El, ținut.
18 El este Capul trupului Bisericii. Totul e-al Lui, Căci El este de la-nceput, El este Cel dintâi născut Dintre cei morți și-astfel, în toate, El are, doar, întâietate.
19 Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este potrivit, Ca toată plinătatea-n El Să locuiască și astfel –
20 Prin El – apoi, să facă pace, Spre a putea ca să împace, Cu Sine, toate câte sânt În ceruri sus, sau pe pământ, Căci pace, a putut aduce, Prin sângele ce-a curs, pe cruce.
21 Iată, pe voi cari, bunăoară, Străini erați, odinioară, Vrăjmași prin gândurile-acele, Prin ale voastre fapte rele, Acuma, El v-a împăcat, Cu Sine și, iertări, v-a dat,
22 Prin al Său trup de carne-apoi – Prin moartea Sa – pentru ca voi, Drept sfinți să vă înfățișați, În fața Lui – dragii mei frați – Lipsiți de orice meteahană, Fără vreo vină sau prihană.
23 Acum, voi trebuie să știți Ca să rămâneți neclintiți, Pe mai departe, așezați Și pe credință-ntemeiați, Fără a pierde – dragii mei – Nădejdea Evangheliei, Care v-a fost împărtășită – Când fost-a propovăduită Făpturilor de pe pământ – Și-al ei slujbaș, eu – Pavel – sânt.
24 În suferința mea, apoi, Iată, mă bucur, pentru voi. În trupul meu, se împlinește Chiar suferința ce-I lipsește, Azi, lui Hristos – deci trupului – Adică, Bisericii Lui.
25 Slujbaș al ei, iată că eu Am fost ales, a fi, mereu, După acea isprăvnicie Care îmi este dată mie, De Dumnezeu dar, pentru voi, Ca eu să întregesc apoi, Printre ființele ce sânt În lume-acum, al Său Cuvânt.
26 Astfel, prin ceea ce vorbesc, Eu vreau să vă mărturisesc Despre o taină nepătrunsă Care ținută-a fost ascunsă, Din veșnicii – veacuri la rând – Până în vremea noastră, când, Ea poate fi descoperită Și poate fi împărtășită Tuturor sfinților, pe care, Al nostru Dumnezeu îi are,
27 Și cărora, acum, a vrut, Ca să le facă cunoscut – Așa cum a găsit cu cale – Această taină-a slavei Sale Și necuprinsa bogăție, Ca Neamurile să o știe. Taina ascunsă, pentru lume, Iată ce spune-acum, anume: Iisus Hristos, aflat în voi, Nădejdea slavei de apoi.
28 Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus
29 La ce trudesc, anume, eu, Ce fel de luptă port, mereu, După puterea Lui cea mare – După a ei măsură, care A fost, în mine, așezată, Și prin tărie se arată.”