Amos 1
1 Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.
2 El zise: „Din Sion răcnește Și din Ierusalim pornește, Răsunând, glasul Domnului. Uscat, vârful Carmelului Se-nalță-n zare, plângător. Pășunile păstorilor, Unde turme hălăduiesc, Sunt întristate și jelesc.”
3 Atunci când Domnul a venit, În felu-acesta, a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri, pe care Țara Damascului le are. Ba, patru sunt și, pentru ele, Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele. Al Galaadului ținut – Prin el, atunci când au trecut – L-au treierat. Dar când lucrau, Treierători de fier, aveau.
4 De-aceea, foc o să se lase Peste-ale lui Hazael case Și mistuite vor fi toate, Ale lui Ben-Hadad, palate.
5 Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”
6 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Gaza și-al ei ținut le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu-Mi schimb Eu, gândurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi.
7 De-aceea, foc o să se lase În Gaza, peste-ale ei case Și mistuite vor fi toate Paletele, în ea, aflate.
8 Pe-aceia care se vădesc Că în Azdod azi locuiesc, Cu cel ce este așezat În Ascalon drept împărat, Am să îi șterg de peste fire Și-i spulber cu desăvârșire. Către Ecron întoarce-voi A Mea mânie mai apoi, Iar cei ce-au mai rămas în țară La Filisteni, toți au să piară. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”
9 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Ținutul Tirului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci au luat prinși de război, Dându-i Edomului apoi, Fără ca seamă ei să ție, De legământul de frăție.
10 De-aceea, foc o să se lase Peste ale Tirului case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”
11 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Edomului le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele. Pe frații pe cari îi avea, I-a urmărit cu sabia. Mânia și-a dezlănțuit-o, Căci mila și-a înăbușit-o. Nimic nu a voit să știe, Ci a dat drumul la urgie.
12 De-aceea, foc o să se lase Peste Teman și-ale lui case Și mistuite vor fi toate Paletele, în el, aflate.”
13 Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Sămânța lui Amon le are. Ba, patru sunt și pentru ele Nu Îmi schimb planurile Mele. Iată că nu au fost cruțate Femeile însărcinate, Ci pântecul le-au spintecat, Celor pe care le-au aflat În Galaad, căci au voit Ca să își mute – negreșit – Hotarele ce le-au avut, Sporind astfel al lor ținut.
14 De-aceea, foc o să se lase Din cer, peste-ale Rabei case Și mistuite vor fi toate Paletele în ea aflate, În mijlocul strigătelor Scoase în ziua luptelor Și-a vijeliilor pe care Ziua furtunii doar le are.
15 Cel care este împărat Peste Amon încoronat, Precum și toți aceia cari Sunt căpitanii lui cei mari, Ajunge-vor prinși ca să fie Și duși, în urmă, în robie. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”