1De șaisprezece ani ședea Feciorul lui Ramalia – Pecah – pe tron, când a venit Și peste Iuda a domnit – Ca împărat – Ahaz, cel care, Părinte, pe Ioatam, îl are.
2Ani douăzeci, Ahaz avea, Când împărat el ajungea, Iar la Ierusalim, astfel – Ani – șaisprezece a stat el. Cât a domnit, el n-a făcut Lucruri care să-I fi plăcut Lui Dumnezeu – precum făcea David, pe vremea când trăia –
3Ci tot mereu, el a călcat Calea pe care au umblat Cei care-au fost ‘naintea lui În țara Israelului. El s-a purtat atât de rău, Încât chiar și pe fiul său, Prin foc – în urmă – l-a trecut Așa precum au mai făcut Popoarele ce-au fost aflate În țară și-apoi alungate De către Dumnezeu, când El Țara a dat, lui Israel.
4Ahaz, necontenit, s-a dus Pe înălțimi unde-a adus Jertfe și-a ars tămâie. El A procedat, în acest fel, Pe dealurile dimprejur Și sub copacii verzi, din jur.
5Atunci Rețin, cari așezat Era-n Siria împărat, Și cu Pecah – cu cel pe care, Ramalia, drept fiu, îl are Și-n Israel a stăpânit – Peste Ahaz au năvălit. Către Ierusalim plecară Și-acolo îl înconjurară Pe-Ahaz, voind să-l nimicească, Dar n-au putut să-l biruiască.
6Rețin, Elatul, l-a luat Și-astfel, din nou l-a așezat Sub stăpânirea Siriei. Apoi, de-acolo, pe Evrei – Îndată – el i-a izgonit, Iar Sirienii au venit Și în ținut s-au așezat, Iar astăzi ei sunt în Elat.
7Ahaz, solie, a trimis La Tiglat-Pileser și-a zis: „Află acum, că robul tău E apăsat de-un mare rău. Vino și scapă-mă de-ndat’, Din mâna celui ce-mpărat E-n Siria și de acel Cari stăpânește-n Israel! Căci amândoi s-au însoțit Și peste mine-au năvălit.” Tiglat-Pileser stăpânea Atunci, peste Asiria.
8Ahaz, argintul, l-a luat – Și aurul – ce s-a aflat În casa împăratului, Precum și-n Casa Domnului, Și l-a trimis la cel pe care Asiria în frunte-l are.
9Asirianul a pornit, Cu oastea lui, și-a cucerit Damascul. Robi, au fost luați Locuitorii, și mutați În Chir. Apoi s-a pogorât Și pe Rețin l-a omorât.
10Ahaz – în urmă – s-a grăbit Către Damasc. A fost primit Chiar de Tiglat-Pileser, care Era-n Asiria mai mare. Ahaz, atunci, a mai văzut Și un altar ce i-a plăcut. De-ndat’, înfățișarea lui – Acel chip al altarului – Trimisă-a fost la cel pe care, Drept preot, țara sa îl are. Mare preot era aflat Cel cari, Urie, s-a chemat.
11Preotul Urie-a văzut, Chipul acela, și-a făcut Un alt altar, asemenea, Precum Ahaz îi poruncea. Ahaz, încă, nu s-a-nturnat De la Damasc, când terminat A fost altarul poruncit, Așa precum și l-a dorit.
12Din Siria, când înapoi Ahaz a revenit apoi, Grabnic, să-l vadă a dorit Și pe altar el s-a suit.
13Arderi de tot, apoi, a dat, Iar la sfârșit a mai turnat Peste altar, și o măsură Din jertfa pentru băutură. Cu sângele ce s-a jertfit, Altarul a mai fost stropit. Sângele-acel fost-a luat Din jertfele care s-au dat Și care au avut menire De jertfe pentru mulțumire.
14A-ndepărtat, de bună seamă, Altaru-acela de aramă – Cari fosta-n fața Domnului – Și-a așezat în locul lui, Noul altar, făcut de el. Vechiul altar a fost, astfel, Într-un alt loc, apoi, mutat, La miazănoapte așezat.
15Ahaz, la Urie, s-a dus – La preot – și așa i-a spus: „De-acuma, doar pe-acest altar, Ars o să fie orice dar. Jertfa din zori s-o arzi pe el, Și cea de seară, tot la fel. Jertfele date de-mpărat, Precum și cele ce le-a dat Popor, tot pe-acest altar, Arse vor fi. Orișice dar, Ce se vădește o măsură Din jertfa pentru băutură, Ai să îl verși peste altar. Sângele jertfelor de dar, Pe care o să le primești, Pe-altar trebuie să-l stropești. Nu vreau să se mai țină seamă De-altaru-acela de aramă, Căci nu-mi mai pasă-acum, defel, De ce se va-ntâmpla cu el.”
16Preotul Urie-a făcut Așa precum i s-a cerut.
17Ahaz, apoi, a sfărâmat Tăbliile ce s-au aflat, La temelie. Le-a dat jos, Și-astfel, lighenele le-a scos, Din locu-n care s-au aflat. De-asemenea, jos, a mai dat Și marea ce era turnată, Pe boi de-aramă așezată. Din al său ordin, a fost dusă Și pe podea de piatră, pusă.
18De dragul celui cari aflat Era-n Airia-mpărat, S-a dus la Casa Domnului Și a schimbat pridvorul Lui Ce-a fost zidit pentru Sabat. De-asemenea, a mai schimbat Partea de dinafară, care E-a împăratului intrare.
19Dar toate câte le-a făcut Ahaz, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit?
20Ahaz, apoi, a adormit Fiind și el adăugat Neamului său și îngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Apoi, al său fiu – Ezechia – Ajuns-a de luă domnia.