1Ahab, cel care a domnit Peste Israel, a murit. Îndată, după moartea lui, În contra Israelului, Moabul tot s-a ridicat.
2Ahazia era-mpărat Și în Samaria șezuse. De la fereastră, el căzuse, Printre zăbrelele pe care Odaia sa, de sus, le are. Din căzătură, s-a lovit Și foarte rău s-a-mbolnăvit. Îndată, soli, el a chemat La sine și a cuvântat: „La Bal-Zebub – la cel pe care, Ecronul, dumnezeu, îl are – Degrabă, vreau să mergeți voi, Ca să îl întrebați apoi, Ce se va întâmpla cu mine, Dacă mă voi mai face bine.”
3Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?
4Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri.” Ili-apoi Plecă, iar solii, înapoi,
5Se-ntoarseră, la împărat. Ahazia i-a întrebat, Îndată de cum i-a zărit: „Așa de iute ați venit?”
6Ei au răspuns: „Pe drum eram Și spre Ecron ne îndreptam. Un om, atuncea, ne-a ieșit În cale și-astfel ne-a vorbit: „Întoarceți-vă înapoi, La împăratul vost’ și-apoi, În felu-acesta să-i vorbiți, În fața lui, când vă găsiți: „Nu este – și n-a fost mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce, lui Bal-Zebub, apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi? Pentru că astfel v-ați purtat, Mergeți și spuneți, la-mpărat: „Din patu-n care te-ai suit, N-ai să cobori, căci – negreșit – Tu vei muri. Cuvântul meu, E spus de către Dumnezeu!”
7Ahazia a întrebat: „Să-mi spuneți, cum a arătat, La-nfățișare, omu-acel?”
8Ei au răspuns: „Avea, pe el, Mantaua care-l învelea, Iar peste mijloc, o curea. Mantaua, precum am văzut, Din păr, credem că s-a făcut.” „Ilie e, de neam Tișbit” – Zise Ahazia grăbit.
9Îndată, împăratu-a pus Un căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci, peste cincizeci, stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”
10Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.
11Ahazia, apoi, a pus Alt căpitan care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit: „Hei tu, om al lui Dumnezeu! Te cheamă împăratul meu! Pogoară-te la el, cu mine!”
12Ilie a răspuns: „Ei bine, Dacă așa ai spus că eu Sunt chiar omul lui Dumnezeu, Atunci, din cer, coboare foc Și să vă mistuie, pe loc, Pe tine și oamenii tăi!” Îndată, el – și toți ai săi – De-un mere foc, au fost loviți – Venit din cer – și mistuiți.
13Ahazia, din nou, a pus Alt căpitan, care s-a dus, Cu oamenii ce îi avea – Căci peste cincizeci stăpânea – Pân’ la Ilie. L-a găsit, Pe munte stând și i-a vorbit, După ce-ntâi i s-a-nchinat Și-n fața lui a-ngenunchiat: „Tu ești om al lui Dumnezeu. Pentru-a mea viață, te rog eu, Și pentru cei ce sunt cu mine. Scumpă să fie – pentru tine – Viețile noastre. Am văzut
14Prea bine, ceea ce-ai făcut, Cu cei cincizeci care-au venit Întâi. Cu toții au pierit, Când a căzut, din ceruri, foc. De-asemeni, au pierit pe loc, Ceilalți cincizeci care-au venit, Pe urma lor și ți-au vorbit. Acuma însă, viața mea – Și-a oamenilor mei – aș vrea, Scumpă să fie, pentru tine. Te rog, să te pogori, cu mine!”
15Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Pogoară-te cu omu-acel, Iar frică, să nu ai, de el.” Ilie-atuncea a plecat Cu căpitanul, la-mpărat.
16În fața lui, când a sosit, În felu-acesta a vorbit: „La Bal-Zebub – la cel pe care Drept dumnezeu, Ecronu-l are – Soli ai trimis, voind astfel, Să afli ce-ți va spune el, Deși în țară, tot mereu, Se află Domnul Dumnezeu. Pentru că astfel te-ai purtat, Nu vei mai coborî din pat, Căci moartea te va fi răpus.”
17Așa a fost, precum a spus: Ahazia a și murit, După cuvântul cel rostit De către Domnul, prin Ilie. În locul lui, la-mpărăție, Ioram, în urmă, a venit. Când a-nceput el de-a domnit, În Iuda sta Ioram, cel care, Pe Iosafat, părinte-l are. Doi ani, acest Ioram avea, De când în Iuda stăpânea. Ahazia – cum e știut – Nici un fecior nu a avut.
18Dar faptele ce-au fost făcute De-Ahazia, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari în Israel au venit Și peste el au stăpânit?