1Din ordinu-mpăratului, Zidirea Casei Domnului A început – după cum știm – De-ndată, în Ierusalim, Pe-un munte care se vădea Că se chemase Moria. Muntele-acest – bine-nțeles – Nu-ntâmplător a fost ales. El îi fusese arătat, Lui David, care – imediat – Un loc anume-a pregătit În câmpul unui Iebusit Care, Ornan, era chemat.
2Când Solomon s-a apucat De construit, se potrivea, A doua zi că începea Din luna ce în an apare A doua, la numărătoare, Anul fiind al patrulea, De când, la tron, el se găsea.
3Iată dar, ce măsuri avea Casa pe care-o construia, Atuncea, Solomon, căci el A folosit – în timpu-acel – Măsura veche, bunăoară, În care, coții se măsoară: Șaizeci de coți avea-n lungime Iar douăzeci avea-n lățime.
4Pridvorul care se-ntindea, În fața casei, ajungea La douăzeci de coți lungime Și prindea casa în lățime; Înalt era, dacă socoți, De-o sută douăzeci de coți. Pridvorul, când s-a terminat, În aur fost-a îmbrăcat. Aur avea pe dinafară, Iar înăuntru, aur, iară.
5A îmbrăcat apoi, frumos, Casa, în lemn de chiparos. Cu aur a acoperit-o Și-n urmă a împodobit-o Cu săpături ce-nchipuiau Finici, sau care semănau Cu lănțișoare împletite. Apoi, când toate-au fost sfârșite,
6Cu pietre scumpe-a-mpodobit Întreaga casă, negreșit. Aurul ce se folosise, Din Parvaim se dovedise.
7Aurul, casa, o-nvelea, Pereți și uși de-asemenea, Precum și bârnele cioplite Și pragurile folosite. Mulți heruvimi, săpați, erau Și-astfel, pereți-mpodobeau.
8A făcut casa cea în care, Locașul sfânt, drept loc, își are. Coți, douăzeci, avea-n lungime Și-alți douăzeci avea-n lățime. Apoi, după ce a sfârșit-o, Cu aur a acoperit-o. La șase sute, s-au vădit Talanții ce s-au folosit, Din aurul cel mai curat, Ce pe pereți s-a așezat.
9Cuiele ce-au fost folosite, Din aur erau făurite. Cincizeci de sicli-au cântărit Cuiele ce s-au folosit. Odăile ce-s sus aflate, În aur, fost-au îmbrăcate.
10În Locul cel „prea sfânt” chemat, Doi heruvimi a așezat. Din lemn, aceștia-au fost ciopliți Și-apoi în aur înveliți.
11Ale lor aripi se vădeau Că douăzeci de coți aveau. Aripa primului fusese Lungă de cinci coți și-atinsese Al casei zid. De-asemenea, A doua aripă avea Cinci coți. Aceasta s-a întins Și-n felu-acesta, a atins, Apoi, aripa cea pe care Al doilea heruvim o are.
12Al doilea heruvim, și el, Avea aripile la fel. Aripa sa lungă fusese Tot de cinci coți și atinsese Al casei zid. De-asemenea, A doua aripă avea Cinci coți. Aceasta s-a întins Și-n felu-acesta a atins, Apoi, aripa cea pe care Întâiul heruvim o are.
13Ale lor aripi se vădeau Că douăzeci de coți aveau. Ei erau puși să stea-n picioare Privind spre casă, fiecare.
14A mai făcut și o perdea – Culoare-albastră avea ea, Și se-mpletea cu purpuriu, Precum și cu cărămiziu. Din in subțire, împletit, Fusese ea și, zugrăvit, Pe fețe, heruvimi avea, Cu care se împodobea.
15Doi stâlpi de-aramă a turnat, Iar fiecare-a măsurat Treizeci și cinci de coți. Apoi, Pe vârfurile celor doi, Câte un cap a așezat Care, cinci coți, a măsurat.
16Niște rețele a făcut, Exact așa cum a avut Și Locul cel „prea sfânt” chemat, Pe care-apoi le-a așezat Pe capetele stâlpilor. În firele rețelelor, Rodii au fost adăugate Care o sută, sunt, de toate.
17La Templu, stâlpi-au fost aduși, Unde în față au fost puși. Stâlpul – în dreapta așezat – Iachin, drept nume-a căpătat; Iar cel – în stânga rânduit – Boaz, drept nume, a primit.