1Fiul pe care îl avea Ioram, era Ahazia. După Ioram, el a venit În Iuda și-a împărățit. Cei cari locuitori erau Și în Ierusalim ședeau, Pân’ la Ahazia s-au dus Și-n urmă, împărat, l-au pus, Căci omorâți au fost cei cari S-au dovedit a fi mai mari, De-Arabii care au venit Și peste Iuda-au năvălit.
2Ani patruzeci și doi avuse, Când împărat el se făcuse, Iar la Ierusalim a stat, Un an, apoi, încoronat. Fata lui Omri i-a fost mamă, Care, Atalia, se cheamă.
3Pe calea lui Ahab, și el A mers mereu, făcând la fel, Căci maică-sa îl sfătuia. Povețele date de ea, Necontenit au fost vădite Că sfaturi sunt, nelegiuite.
4Doar lucruri rele a făcut, Cari Domnului nu I-au plăcut, Cum a făcut și casa care, Părinte, pe Ahab, îl are. După ce tatăl i-a murit, Aceia cari l-au sfătuit, Din casa lui Ahab erau Și spre pierzare-l sfătuiau.
5Ale lor sfaturi, le-a luat Drept bune și i-a ascultat. De-aceea, cu Ioram – cel care, Părinte, pe Ahab îl are – S-a însoțit, mergând apoi, Ca să pornească un război Cu Hazael, cel ce ședea Drept împărat în Siria. Oștirile s-au adunat Și-o bătălie au purtat Lângă Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are. Ioram, atunci, afost lovit Și astfel a căzut rănit.
6Cu mare greu, ajunse el Să se întoarcă-n Izreel, Pentru a-i fi tămăduite, Acolo, rănile primite La Rama, unde s-a luptat Cu Hazael, cari, împărat Fusese peste Siria. La el s-a dus Ahazia. Ahazia este cel care, Părinte, pe Ioram, îl are Și-n Iuda a împărățit. La Izreel, el a venit Știindu-l pe Ioram – cel care, Părinte, pe Ahab, îl are – Zăcând bolnav și chinuit, De rănile ce le-a primit.
7Toate, apoi, s-au petrecut După un plan ce-a fost făcut De Dumnezeu, care voia A-l pierde pe Ahazia. Ahazia, de Domnul pus, Atuncea, la Ioram s-a dus. El, cu Ioram, s-a întâlnit Și împreună au pornit Să-i iasă în întâmpinare, Lui Iehu, omul cel pe care, Domnul l-a uns să prăpădească, Prin el, casa împărătească A lui Ahab. Iehu-i cel care, Pe Nimși, drept părinte-l are.
8Când Iehu tocmai prigonea Casa pe care o avea Ahab, a dat peste cei care, Ahazia, drept frați, îi are. Oameni-aceia se vădeau Că pe Ahazia-l slujeau. Îndată Iehu-a tăbărât Pe ei și-apoi i-a omorât.
9În urmă, la Samaria A mers, după Ahazia. Când l-a aflat, a tăbărât Asupră-i și l-a omorât. După aceea l-a-ngropat, Căci se gândise: „Iosafat E tatăl lui Ahazia, Iar Iosafat se dovedea Precum că L-a cătat, mereu, Din inimă, pe Dumnezeu.” Astfel, pieriră cei pe care, Ahab, în casa lui, îi are, Încât din casa-mpărătească, N-a mai fost nimeni să domnească.
10Atalia – aceea care, Pe-Ahazia, fecior, îl are – Văzând că fiul i-a murit, Înfuriată i-a lovit Pe cei de viță-mpărătească, Voind ca ea să-mpărățească.
11Ioram, o fată-a căpătat, Iar numele ce i l-a dat E Ioșabeat. Pe-Ahazia, Fata, drept frate, îl avea. Ea, dintre fiii ce-i avuse Ahazia, grabnic se duse Și pe Ioas l-a căutat. Cu doica lui, ea l-a luat Și-ntr-o odaie, pe-amândoi, I-a dus și i-a ascuns apoi. Odaia-n care i-a pitit, „A paturilor”, s-a numit. Atalia nu l-a aflat Și-astfel, cu viață, a scăpat.
12Fata și cu Ioas, apoi, Au trebuit ca amândoi, În Casa Domnului să stea, Ascunși pentru că stăpânea Atalia peste popor. Ei, în ascunzătoarea lor, Au stat un timp îndelungat, Ce șase ani a numărat.