1În locul lui, drept împărat, A fost al său fiu, Iosafat. Apoi, contra lui Israel, Necontenit, s-a-ntărit el.
2Oști, în cetățile-ntărite – Care în Iuda sunt zidite – A rânduit el, de îndat’, Și căpitani a așezat, Atât în Iuda, cât și-n toate Cetățile ce-au fost luate Din Efraim, de al său tată, Cari, Asa, s-a chemat. Și iată
3Că Dumnezeu, necontenit, Pe Iosafat, l-a însoțit, Căci a umblat, neîncetat, Pe căile ce le-a călcat David, în vremea de-nceput, Iar după Bali, nu s-a ținut.
4Întotdeauna, Iosafat, Pe Dumnezeu, L-a căutat, Nu cum făcuse Israel, Ci împlinind tot ce-a spus El.
5De-aceea, Iosafat – mereu – Fost-a-ntărit de Dumnezeu, Iar tot poporul său venea Și daruri multe-i aducea. De slavă, s-a învrednicit Și bogății mari a primit.
6El s-a-ntărit, umblând mereu, Pe căile lui Dumnezeu, Astfel încât a-ndepărtat Toți idolii ce s-au aflat În Iuda, și-a făcut să piară Și înălțimile din țară.
7Când Iosafat, trei ani, avea De când în Iuda stăpânea, Pe căpetenii le-a chemat Și-a poruncit ca, de îndat’, În toată țara, ei să plece, Iar prin cetăți – prin cari vor trece – Noroadele să le învețe, Mereu, și să le dea povețe. Iată ce nume au purtat Toți căpitanii ce-au plecat În țară: Ben-Hail venea Întâi, apoi Obadia Și Zaharia după el. A mai urmat Nataneel, Iar ultimul s-a dovedit Precum că, Mica, s-a numit.
8Leviți, au mai avut, cu ei, La drum, toți căpitani-acei. Iată ce nume au purtat Leviții care au plecat În țară: primul s-a numit Șemaia. Cel care-a venit În urmă-i, e Netania. La rând venea Zebadia; Șemiramot a mai plecat, Fiind de Ionatan urmat. A mai plecat Adonia, Urmat fiind de Tobia. Merse, apoi, și Asael Și Tob-Adonia, la fel. Doi preoți i-au mai însoțit: Drept Elișama, s-a numit Întâiul preot ce-a plecat. Al doilea e Ioram chemat.
9Oameni-acești cutreierară Întreagă a lui Iuda țară, Cu cartea legii Domnului, Spre-a-mpărtășii norodului Poruncile, de Domnul, date, Cari trebuiau a fi urmate.
10O groază mare a venit – Din ceruri – și a-nvăluit Pe toate țările pe care, Iuda, în jurul său, le are. În felu-acesta, Iosafat, De pace doar, s-a bucurat.
11Mulți Filisteni, la el, veniră Și daruri multe-i oferiră. Ba și un bir, ei au plătit, Care-n argint s-a prețuit. Arabi-au mers la Iosafat Și vite multe ei i-au dat. Berbeci apoi, i-au dăruit: La șapte mii s-au dovedit Și șapte sute. După ei, Și țapi i-au dat Arabi-acei. Ca și berbecii se vădeau – În număr – țapii că erau.
12Pe-o treaptă-naltă, Iosafat Ajunse a fi înălțat. El, cetățui, a mai zidit În Iuda și le-a rânduit Spre-a așeza merinde-n ele.
13Deci în cetățile acele, Multă merinde-a adunat. Când la Ierusalim a stat, O ceată de viteji avea, Care, mereu, îl însoțea.
14Iată-i pe capii cetelor, După familiile lor: Din Iuda, Adna a venit Și căpitan s-a-nvrednicit, Iar dintre ai lui Iuda fii Avut-a trei sute de mii De oameni, care-l însoțeau Și vitejie dovedeau.
15În urma lui, cel ce-a venit Fusese Iohanan numit. Avea, din ai lui Iuda fii, La două sute optzeci mii De oameni, care-l însoțeau Și vitejie dovedeau.
16Apoi, Amasia – cel care, Pe Zicri, drept părinte-l are – De bună voie s-a predat Lui Dumnezeu și a luat Cu sine, două sute mii, Dintre ai lui Iuda copii. Oamenii cari îl însoțeau, Plini de curaj se dovedeau.
17Din rândul celor care vin Din ramura lui Beniamin, Întâiul care a sosit Drept Eliada s-a numit. Din ai lui Beniamin copii, Avut-a două sute mii, În ceata lui. Toți mânuiau Arcuri și scuturi foloseau.
18Acela care l-a urmat Fusese Zozabad chemat. Avea o sută optzeci mii, Din ai lui Beniamin copii. Pentru război, acești bărbați Erau, mereu, gata-narmați.
19Aceștia sunt toți cei pe care, În slujbă, împăratu-i are. Pe lângă ei, se mai aflau Oștenii care puși erau În cetățuile-ntărite, Care în Iuda sunt zidite.