2 Kings 14
1 Doi ani avea Ioas – cel care, Pe Ioahaz, părinte-l are – De când pe tron urcase el Și stăpânea în Israel. În vremea ‘ceea, a venit Și peste Iuda a domnit Amația, acela care – Părinte – pe Ioas, îl are.
2 Ani douăzeci și cinci avuse, Când împărat el se făcuse Și două’șinouă împlinise, Cât – la Ierusalim – domnise. Amația este cel care, Mamă, pe Ioadan, o are.
3 Amația – cum e știut – Doar lucruri bune a făcut, Mereu, în fața Domnului; Dar nu ca David, tatăl lui – Ci ca Ioas – al său părinte – Care domnise înainte.
4 Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.
5 Apoi, când el și-a întărit Împărăția, i-a lovit Pe cei cari îl slujiseră Și care îl uciseră Pe tatăl său, când – împărat – Fusese-n Iuda așezat.
6 Dar n-a ucis pe fiii lor – Pe cei ai slujitorilor – Căci Moise-n legea lui a scris: „Nu trebuie a fi ucis Părintele, pentru-al săi fiu, Ci trebuie-a fi lăsat viu. Să nu ia viața fiilor Nimeni, pentru părinții lor, Ci fiecare – negreșit – Are să fie pedepsit, Doar pentru ceea ce-a făcut”.
7 Amația a mai bătut Și zece mii de Edomiți, Cari după pradă-au fost veniți, În Valea Sării. Cu război, El a luat Sela apoi Și „Iocteel”, nume, i-a dat, Cari până astăzi s-a păstrat.
8 Către Ioas – acela care, Pe Ioahaz, părinte-l are Fiind fiul lui Iehu el Și împărat în Israel – Amația, soli, a trimis, Prin care în ăst fel a zis: „Vino și fața îți arată!”
9 Ioas trimise soli de-ndată Și lui Amația, i-a spus: „Spinul, cel din Liban, a pus Ca cedrului să i se spună: „Ascultă dar, cu vorbă bună, Și fă după cum îți cer eu: Nevastă, pentru fiul meu, Pe fiica ta o vreau, de-ndată!” Atunci, au năvălit, deodată, Fiarele câmpului, pe care Ținutul – din Liban – le are Și în picioare au călcat Spinul care s-a-ncumetat, Să-i poruncească cedrului.
10 Tu, oștile Edomului – Precum aflat-am – le-ai bătut Și văd că a și început Să-ți crească inima. Mai bine – Cred eu – că este, pentru tine, La a ta casă de vei sta Mândrindu-te cu slava ta. De ce vrei să stârnești un rău – Acuma – peste capul tău, Prin cari distrusă o să fie Și a lui Iuda-mpărăție?”
11 Amația n-a ascultat Și-atunci Ioas l-a atacat, Lângă Bet-Șemeșul pe care Iuda în stăpânire-l are.
12 Iuda a fost – în locu-acel – Bătut de către Israel, Și fiecare-alergat La cortul său, înspăimântat.
13 Ioas – cel care a domnit În Israel – a reușit Să-l prindă pe Amația – Pe fiul lui Ahazia Și-al lui Ioas – pe-acela care Fusese-n Iuda cel mai mare. Lângă Bet-Șemeș se găsea – Când a fost prins – Amația. Către Ierusalim s-a dus Ioas apoi, unde a pus, Ca să se spargă zidul lui. Deci de la poarta unghiului, Până la cea pe care-o știm Că este a lui Efraim, Zidul întreg a fost surpat. Atuncea când s-a măsurat – Coți – patru sute a avut Spărtura care s-a făcut.
14 Ioas – cu sine – a luat Mult aur și argint aflat Atât în Casa Domnului, Cât și a împăratului. Ostatici a mai luat el Și-apoi s-a-ntors în Israel Și în Samaria a stat, Unde fusese împărat.
15 Dar toate câte le-a făcut Ioas, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care-au domnit în Israel? Războiul ce-a fost dus de el – Cu cel ce-n Iuda stăpânea Și se chema Ahazia – Nu tot acolo-i amintit?
16 Când împăratul a murit, Fost-a-n Samaria-ngropat. Pe tron, în locu-i, s-a urcat Ieroboam, care – astfel – A-mpărățit în Israel.
17 Amația – acela care, Părinte, pe Ioas, îl are – Ani cincisprezece a trăit Și-n Iuda a împărățit După ce fost-a îngropat Ioas, cel care, împărat, Fusese peste Israel. Fiu, al lui Ioahaz, e el.
18 Dar toate câte le-a făcut Amația, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit?
19 În contra lui, s-a uneltit Chiar la Ierusalim. Astfel, A trebuit să fugă el, Pân’ la Lachis. Dar n-a scăpat. Uneltitorii l-au aflat Și-acolo și l-au omorât.
20 L-au pus pe cai și-au pogorât, Astfel, cu toții, înapoi, Iar la Ierusalim apoi, Cu-ai săi părinți l-au îngropat. Mormântul său este aflat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are.
21 Azaria, al său fecior, A devenit stăpânitor În Iuda, unde – împărat – Al său popor l-a așezat. Când – împărat – el se făcuse, Doar șaisprezece ani avuse.
22 În timpul său, a reușit – Elatul – de l-a dobândit Și după ce-l luă-napoi, L-a rezidit iar, mai apoi.
23 Amația – acela care, Părinte, pe Ioas, îl are – De cincisprezece ani ședea – În Iuda – și împărățea, Când în Samaria-a venit Și-n Israel a stăpânit Ieroboam, acela care, Părinte, pe Ioas, îl are. Ani patruzeci și unu-a stat, Pe scaunul de împărat.
24 El a făcut ce este rău, La fel ca-naintașul său – Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are, Și – în păcate – după el, A tras întregul Israel. Tot ceea ce el a făcut, Lui Dumnezeu nu I-a plăcut.
25 Ieroboam luă apoi, Hoatrul țării, înapoi – Din a Hamatului intrare Și până la câmpul cel mare – După cuvântul Domnului Rostit prin Iona, robul Lui, Pe care îl avea proroc. Din Gat-Hefer era, de loc, Prorocul. El este cel care, Pe Amitai, părinte-l are.
26 Domnu-a văzut necazul greu, În care se zbătea, mereu, Poporul său. Greu o duceau Și cei care robiți erau, Dar și cei slobozi, tot la fel, Căci nimenea, lui Israel, Nu îi venea în ajutor.
27 De-aceea, un izbăvitor, Domnul, atuncea, S-a gândit Să îi ridice – negreșit – Să nu ajungă ca să piară Întregul Său popor, din țară. Ieroboam a fost găsit, Izbăvitorul potrivit. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are.
28 Dar toate câte le-a făcut Ieroboam, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Ce-n Israel au stăpânit? Nu este oare, pomenit În Cronici, de al său război, Prin care-adus-a înapoi – În stăpânire-n Israel – Damascul și-alături de el Hamatul care s-a aflat Sub al lui Iuda împărat?
29 Când împăratul a murit, În Israel a stăpânit Al său fecior – ca împărat – Cari, Zaharia, s-a chemat.