2 John 1
1 „Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.
2 Pentru-adevăru-aflat, în noi, Care rămâne-n veac apoi:
3 Har, îndurare, pace, eu Doresc ca să aveți mereu, Din partea Tatălui de sus Și-a Domnului Hristos Iisus, În adevăr și în iubire.
4 Iată că mi s-a dat de știre, Și foarte mult m-am bucurat Atuncea când eu am aflat, Pe unii, din copiii tăi, Umblând, acum, pe drepte căi – În adevăr – necontenit, După porunca ce-am primit, Chiar de la Tatăl nost’, ceresc.
5 Acuma, Doamnă, eu doresc Să-ți scriu, nu de-o poruncă nouă, Ci de cea veche, dată vouă De la-nceputuri: deci, să știm Ca toți, mereu, să ne iubim!
6 Căci dragostea sălășluiește Acolo unde se trăiește După porunca Domnului. Aceasta e porunca Lui, În care vreau ca să umblați, Neîncetat, dragii mei frați, Așa precum ați auzit, De la-nceput, că s-a vorbit.
7 Acum, în lume-au apărut Amăgitori – eu i-am văzut. Aceștia nu mărturisesc Cum că Hristos, Fiul ceresc, Vine în trup. Iată-așadar, Amăgitorul! Iată dar, Pe Anticrist! Atenți să fiți,
8 Mereu, și bine vă păziți, Ca rodul muncii voastre, voi, Să nu-l pierdeți, ci, mai apoi, Că meritați – să dovediți – Plată deplină să primiți.
9 Oricine înainte-o ia – Adică nu va rămânea În ce-a-nvățat și-a dobândit, De la Hristos – e dovedit Că nu-L are pe Dumnezeu.
10 Voi, însă, fiți atenți, mereu: Dacă se va-ntâmpla, cumva, La voi, să vină cineva, Fără învățătura care Dată v-a fost, la fiecare De Domnul nost’, Hristos Iisus, Să nu-l primiți, și nici de spus, Să nu îi spuneți: „Bun venit!”.
11 Căci cel care l-a întâlnit Pe acel om, și i-a urat Un „Bun venit!”, s-a arătat Cum că părtaș, atunci, se poate La fapte rele-a se socoate.
12 Doresc, mai multe, să vă spun, Însă, nu vreau ca să le pun Pe o hârtie, cu cerneală. Căci după a mea socoteală, Să vin la voi, nădăjduiesc, Să pot, direct, să vă vorbesc, Nu prin scrisoare, cu măsură, Ci mai pe larg, gură la gură; Dar, pe deplin, când vin la voi, O să ne bucurăm și noi.
13 Copiii sorei tale vin Și sănătate-ți spun. Amin.”