1La Iehu – la acela care, Părinte, pe Hanani-l are – Cuvântul Domnului s-a dus Și-apoi, în acest fel, i-a spus, Despre Baeșa, cari aflat Era pe tronul de-mpărat:
2„Eu, din țărână, te-am cules Și astfel, tu ai fost ales Mai mare în poporul Meu. Dar n-ai făcut ce ți-am spus Eu, Căci ți-a plăcut, cu mult mai tare, A lui Ieroboam cărare. Poporul, Mi l-ai abătut Și să greșească l-ai făcut. Astfel, el a păcătuit Și-a Mea mânie a stârnit.
3Acuma dar, i-a seama bine, Căci te voi mătura pe tine, Precum și a ta casă toată, Așa cum a pățit odată Ieroboam, acela care, Părinte, pe Nebat, îl are.
4Cel ce-n cetate o să piară Va fi mâncat de câini. Afară – Atunci când întâmpla-se-va Ca să îți moară cineva – De păsările cerului, Mâncată fi-va carnea lui.”
5Dar faptele ce le-a făcut Baeșa-atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari, în Israel, au domnit?
6Baeșa-a fost adăugit, Părinților și îngropat La Tirța. El a fost urmat De fiul său – Ela, numit – Cari în Israel a domnit.
7Prin Iehu – prin prorocul care, Părinte, pe Hanani-l are – Cuvântul Domnului vorbise Despre Baeșa și vestise Pieirea împăratului Precum și cea a casei lui, Pentru tot răul săvârșit Și pentru că el a lovit Pe cei ce-n țară se aflau Și din Ieroboam veneau.
8Când Ela fost-a-ncoronat În Israel ca împărat Ani douăzeci și șase-avea Asa, de când împărățea În Iuda. Ela a domnit La Tirța, unde-a și murit. Pe scaunul de împărat, Ela, numai doi ani, a stat.
9El a avut un slujitor – Zimri numit – conducător Fiind pus peste jumătate Din carele-n țară aflate. Ela, la Tirța chefuia În casa care o avea Arța – omu-mpăratului – Mai mare peste casa lui. Zimri, un plan, a ticluit Contra lui Ela: a venit, Pe negândite, peste el,
10Și l-a ucis. În acest fel, Pe al lui tron de împărat, Zimri – în urmă – s-a urcat. Atunci când Zimri a venit Și în Israel a domnit, Ani douăzeci și șapte-avea Asa, de când împărățea.
11După ce Zimri s-a urcat Pe scaunul de împărat, El i-a ucis pe cei pe care Baeșa-n a lui casă-i are, Căci rude-n viață n-a lăsat Și nici prieteni n-a cruțat.
12Nimeni, dintre acei pe care Baeșa-n a lui casă-i are, Nu a scăpat, căci negreșit, Prin Zimri fost-a împlinit, Atunci, cuvântul Domnului, Pe care, prin prorocul lui – Prin Iehu – Domnul îl rostise
13Așa precum El plănuise, Din pricină că în păcat – Întâi Baeșa ca-mpărat, Și-n urmă Ela, fiul lui – Au tras poporul Domnului. Cei doi, la idoli, au slujit, Iar pe-a lor cale, s-a vădit Că tot poporul a călcat, Încât pe Domnu-a mâniat.
14Dar toate câte le-a făcut Ela, atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari înainte-i au venit Și-n Israel au stăpânit?
15Ani douăzeci și șapte-avea Asa, de când împărățea, Atunci când Zimri, împărat, La Tirța, fost-a-ncoronat Și șapte ani acolo, el A-mpărățit, în Israel. La Ghibeton, s-au adunat Israeliții și-au purtat Lupte, căci el și-al său popor Erau ai Filistenilor.
16În tabără, s-a auzit Vestea că Zimri-a uneltit Și l-a ucis pe împărat. Poporu-atuncea l-a luat Pe Omri – pe acela care Peste oștire-a fost mai mare – Făcându-l domn, în Israel.
17Omri – și-alăturea de el, Întreg poporul – au plecat Din Ghibeton și-au atacat Cetatea Tirța, de îndată.
18Zimri, văzând că e luată Cetatea Tirța, a fugit Grabnic, și s-a adăpostit În cetățuia cea pe care Casa împărătească-o are. Acolo, el s-a încuiat, Iar apoi, casei, foc i-a dat. În felu-acesta, a murit,
19Pentru că a păcătuit – Ca și înaintașul său – Făcând doar ceea ce e rău, Față de Domnul, căci urmase Calea pe care o lăsase Ieroboam, iar după el, A tras întregul Israel.
20Dar toate câte le-a făcut Zimri, atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari înainte-i au venit Și-n Israel au stăpânit?
21În două-atunci, s-a despărțit Poporul. Unii l-au voit Pe Tibni – pe acela care, Părinte, pe Ghinat, îl are – Iar alți-au vrut ca împărat Să fie Omri-ncoronat.
22Cei cari, pe Omri, l-au dorit, Să-i biruiască-au reușit, Pe cei care au căutat Pe Tibni-a-l pune împărat. În lupte, Tibni a murit, În timp de Omri a domnit.
23Ani treizeci și-unu împlinea Asa, de când împărățea, Atunci când Omri, așezat, Fost-a-n Israel, împărat. Ani doisprezece, a stat el, Ca împărat, în Israel. După ce șase ani a stat La Tirța ca și împărat,
24A cumpărat muntele care, „Samaria”, drept nume, are Și doi talanți plătit-a el – De-argint – pe muntele acel. Muntele-apoi, l-a întărit Și, o cetate a zidit Pe creastă. Când a terminat, Cetății-acelea i-a dat Numele de „Samaria”, Așa după cum se numea Șemer, stăpânul muntelui, Cel care i-l vânduse lui.
25La fel ca-naintașul său, Omri-a făcut ce este rău Față de Domnul, ne-ncetat. Cu mult mai rău el s-a purtat, Decât cei dinaintea lui.
26Pe calea împăratului Ieroboam – acela care, Părinte, pe Nebat, îl are – Necontenit, Omri-a umblat Și la păcate s-a dedat. Prin idolii la cari slujise, Mânia Domnului stârnise.
27Dar faptele ce le-a făcut Omri, atunci, nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari înainte-i au venit Și-n Israel, au stăpânit?
28Când de pe lume a plecat, A fost și el adăugat Părinților ce i-a avut. Mormântul său a fost făcut În a Samariei cetate, Iar când au fost sfârșite toate, Ahab – al său fiu – a venit Și-n Israel a-mpărățit.
29Treizeci și opt de ani făcea Asa, de când împărățea, Când în Israel a venit Ahab, de a împărățit. Ahab este acela care, Pe Omri, drept părinte-l are, Și două’și doi de ani a stat El, la Samaria-mpărat.
30Ca și înaintașul său, El a făcut ce este rău Față de Domnul, ne-ncetat. Cu mult mai rău el s-a purtat, Decât înaintașii lui. Pe calea împăratului Ieroboam – acela care,
31Părinte pe Nebat, îl are – El a umblat, necontenit, Iar pe deasupra, s-a-nsoțit Cu Izabela – fata care, Părinte, pe Etbaal, îl are – Al cărei tată, împărat Era-n Sidon încoronat. Ahab, în urmă, a zidit, Altar – lui Baal – și i-a slujit.
32Un templu, el i-a înălțat, Lui Bal, unde a așezat Altarul ce l-a întocmit. Templul acela l-a zidit În a Samariei cetate.
33Apoi, după aceste toate, El, Astarteei, i-a cioplit Un idol. Astfel, s-a vădit Că mult mai rău el s-a purtat, Decât aceia care-au stat Pe scaunul lui Israel, ‘Nainte de a fi domn el. Ca toți ceilalți de pân’ atunci, Ale lui Dumnezeu porunci, Mereu, el le-a nesocotit, Încât mânia I-a stârnit.
34Apoi, pe vremea lui Hiel – Cel care fost-a din Betel – A Ierihonului cetate A rezidit-o. Așezate Sunt ale sale temelii, Cu prețul primului din fii Cari, Abiram, a fost chemat. Porțile i le-a așezat Cu prețul vieții fiului Mai mic, aflat în casa lui, Care, Segub, a fost numit. În acest fel, s-au împlinit Cuvintele ce le rostise Domnul, atuncea când vorbise, Prin Iosua, acela care, Pe Nun, ca și părinte-l are.