1„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.
2Pe-ai Domnului copii, noi știm Că trebuie să îi iubim. Dacă îi vom iubi mereu, Îl vom iubi pe Dumnezeu. Iubind pe Domnul, ne silim, Porunca Lui, să o păzim.
3Căci dragostea de Dumnezeu Șade în a-I păzi, mereu, Poruncile ce ni le-a dat. Iar după cum am observat, Poruncile Lui nu sunt grele Și pot a fi păzite ele.
4Cel ce-i născut din Dumnezeu, Va birui lumea, mereu. Iar ceea ce dă biruința, Asupra lumii, e credința Pe care noi am dobândit-o.
5Dar lumea, cine-a biruit-o? Sau cine oare-o biruiește, Dacă nu cel ce dovedește Credința că Hristos Iisus E Fiul Domnului? V-am spus,
6Că a venit Iisus Hristos, Din cer, la noi, în lume, jos, Cu apă și cu sânge. Iată: Apă și sânge, totodată. Iar Cel care mărturisește Acestea și le-adeverește, Acuma, pe acest pământ, Nu-i altul decât Duhul Sfânt. Iar acest Duh neîntinat, E adevăru-adevărat.
7(Căci trei care în ceruri sânt – Tatăl, Cuvântul, Duhul Sfânt – Mărturisesc și-ntotdeauna, Aceștia au să fie una.)
8La fel este și pe pământ, Căci și aicea, tot trei sânt: Duh, apă, sânge. Deci și ei, În mărturie, nu sunt trei, Ci-s una, în vorbirea lor.
9Primind dar, pe-a oamenilor Mărturisire, s-o primim Și pe-a lui Dumnezeu, căci știm, Cum că a Lui, este mai mare. Ea e mărturisirea care O face Domnul, pentru El – Pentru al Său Fiu. Acum cel
10Cari crede-n Fiul Domnului, Are mărturisirea Lui, În interiorul său, în el. În ce-l privește pe acel Care nu-L crede – vă spun eu – Că, mincinos, pe Dumnezeu, Îl face, căci el n-a primit Ceea ce a mărturisit Chiar Domnul, despre Fiul Lui.
11Iar mărturia Domnului, Aceasta e: Domnul ne-a dat Viață în veci și-a așezat Această viață-n Fiul Lui.
12Cel cari, pe Fiul Domnului, Îl are, viață dobândește. Cine nu-L are, se sfârșește.
13V-am scris aceasta, ca să știți Cu toți, și-ncredințați să fiți Că dacă-n Fiul Domnului, Voi credeți – în Numele Lui – Viață în veci, ați dobândit.
14Noi, îndrăzneală, am primit, La Dumnezeu. În ce stă ea? În faptul că dacă vom vrea, Să cerem, ceva, Domnului – Dacă este pe voia Lui – El ne ascultă. Dacă știm
15Că, ascultare, noi găsim, La El, oricând, orice I-am cere, Vom ști că ne stă în putere Să dobândim ce L-am rugat, Căci ce-am cerut, ne va fi dat.
16Dacă îl vede cineva, Pe-un frate, c-a greșit, cumva, Păcătuind – și-acel păcat Nu-i către moarte îndreptat – Rugi facă, pentru frate’ său, Spre-a îndrepta lucrul cel rău. Dacă așa va proceda, Dumnezeu, viața, îi va da, Pentru cel care s-a rugat, Cari n-a făcut nici un păcat. Dar este și-un păcat mai mare Ce merge pe-a morții cărare. Pentru cel care o să poarte Acel păcat ce duce-n moarte, Nu îi voi spune, nimănui, Ca să se roage, Domnului.
17Vă fac dar, o mărturisire, Că orișice nelegiuire Este păcat. Dar între ele – Între păcatele acele – Exist-un altfel de păcat Ce nu-i, spre moarte, îndreptat.
18Nouă ne este cunoscut, Cum că oricine e născut, Din Domnul, nu păcătuiește; Pe omu-acela îl păzește Cel cari, din Domnul, S-a-ntrupat. De-aceea, el e apărat Și-ntotdeauna, va învinge, Căci cel rău nu îl poate-atinge.
19Știm că, din Dumnezeu, suntem, Și de asemenea, vedem Cum toată lumea a ajuns, În hăul cel de nepătruns, Al celui rău, în care, iată, Acuma, zace îngropată.
20Noi știm că Fiul Domnului S-a pogorât din cerul Lui, Iar când, la noi, El a venit, Pricepere ne-a dăruit Și, să-L cunoaștem, ne-a-nvățat, Pe Cel cari e adevărat. Acum, noi ne aflăm în El: Suntem cu toții, în Acel Care-i adevărat, de sus, Adică, în Hristos Iisus – În Fiul care-i Dumnezeu Și-i viață veșnică, mereu.
21Deci copilașilor, vegheați! De idoli, să vă depărtați, Acum, în anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”