1 Timothy 2
1 „Vă îndemn dar, să căutați Ca mai întâi, să vă rugați, Să faceți cereri, mijlociri, Și să aduceți mulțumiri, Lui Dumnezeu, și pentru voi, Și pentru toți oameni-apoi:
2 Pentru cei cari sunt împărați, Sau dregători sunt înălțați, Ca viața s-o aveți tihnită Și pașnică și liniștită, În cinste numai, și-n lumină, Cu o evlavie deplină.
3 Lucrul acesta – eu vă spun – Precum că este foarte bun, Și bine e primit, mereu, De către-al nostru Dumnezeu, Mântuitorul nostru care
4 Cheamă și vrea ca fiecare Să fie-n urmă mântuit – După ce-ntâi va fi venit, La adevărul Domnului, Precum și la știința lui.
5 Este un singur Dumnezeu; Și un mijlocitor, mereu, E, între noi, și Cel de Sus: Omul chemat Hristos Iisus,
6 Cari dat e, pentru fiecare, Drept prețul de răscumpărare; Faptul acesta – negreșit – Va trebui adeverit, Cu toată cinstea cuvenită, Când fi-va vremea potrivită.
7 Apostol, Îi sunt, fraților, Și-I sunt propovăduitor – Nu mint, ci adevăr v-am spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus – Ca printre Neamuri să mă duc, Să le învăț și să le-aduc, La adevărul Domnului, Precum și la credința lui.
8 Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.
9 Vreau ca femeile să știe Să se îmbrace cuviincios, Și-ntr-un chip vrednic și frumos – Plin de sfială și rușine – Lui Dumnezeu, să I se-nchine, Nu cu un păr mândru-mpletit – Cu aur doar, împodobit – Și nici cu straie scumpe care Sclipi-vor, de mărgăritare.
10 S-aducă dar, la rugăciune, Mereu, doar faptele lor bune, Așa precum le șade bine Și după cum li se cuvine Unor femei evlavioase, Care se cheamă credincioase.
11 Pentru femeie, se va cere, Ca să învețe în tăcere Și cu supunere, căci ei – Adică oricărei femei –
12 Nu îi dau voie să-i învețe, Pe alții, sau să dea povețe, Și nici de-a se fi ridicat, Mai sus, decât e un bărbat, Căci ei, am spus că i se cere A ști să stea doar în tăcere.
13 Întâi, Adam a fost făcut, Și-apoi, Eva a apărut;
14 Și nu Adam s-a dovedit Că este cel ce-i ispitit, Ci amăgită, prima dată, Femeia e, iar vinovată, Ea s-a făcut, căci a călcat Poruncile care s-au dat.
15 Totuși, și ea este sortită Ca să ajungă mântuită, Prin faptul că ea zămislește Copii – și dacă stăruiește În dragoste, smerenie, Credință și sfințenie.”