1 Samuel 6
1 Un timp de șapte luni, a stat Chivotul Domnului, aflat Departe de al său popor, În țara Filistenilor.
2 Și Filistenii au adus Preoți și ghicitori și-au spus: „Ce facem cu chivotul care Domnul lui Israel îl are? Ce trebuie să facem noi, Ca să-l trimitem înapoi?”
3 Ei au răspuns: „Chivotul care Domnul lui Israel îl are, Să nu-l trimiteți înapoi – Cu mâna goală – de la voi. O jertfă-ntâi, să pregătiți, Pe care să o dăruiți Lui Dumnezeu – jertfă de vină – În seamă să nu vă mai țină Păcatul ce l-ați săvârșit, Pe când chivotul I-ați răpit. Astfel – să fiți încredințați – Că-ndată fi-veți vindecați.”
4 Toți Filisteni-au întrebat: „Ce jertfă vom avea de dat, Pentru ca-ntreaga noastră vină, În seamă, să nu se mai țină?” „Cinci umflături, voi să luați, Din aur” – au zis ei. „Să dați, Apoi, cinci șoareci făuriți Din aur. Trebuie să știți Că numărul șoarecilor – Precum și-al umflăturilor – E-asemenea numărului Mai marilor poporului. Urgia care v-a lovit Și, peste ei, a bântuit.
5 Deci faceți, niște chipuri, voi, Ca umflăturile, și-apoi, Și alte chipuri să lucrați, La fel ca șoarecii aflați În țară de vă pustiesc. Dați slavă Domnului ceresc, Dați slavă Domnului pe care Neamul lui Israel Îl are. Dacă veți face-n acest fel, Atuncea noi sperăm că El O să-Și ridice mâna-apoi, Să nu apese peste voi, Pe dumnezeii ce-i slujiți Și țara-n care locuiți.
6 De ce-mpietrită, vreți să fie Inima voastră, cum se știe Că Faraonul a făcut, În al Egiptului ținut? Asemeni Faraonului, A fost întreg poporul lui. Dar Dumnezeu nu i-a lovit Atuncea? Nu i-a pedepsit Încât apoi, ei l-au lăsat, Pe Israel, să plece-ndat’?”
7 Să făuriți, un car noi, voi Și două vaci luați apoi. Tinere, vacile acele Vor fi și, țâță, vor da ele. Să nu fi fost puse la plug Și nici puse să tragă-n jug. Să înjugați vacile-acele – La car – luând de lângă ele Vițeii lor, pe care-apoi, Acasă îi veți duce voi.
8 Chivotu-n urmă să-l luați, Și-n car – atent – să-l așezați. O ladă, să mai puneți voi, Alăturea de el apoi, În care fi-vor așezate Acele lucruri ce-s lucrate Din aur, care s-au făcut Așa precum noi v-am cerut, Spre a fi jertfă pentru vină, În seamă să nu vi se țină Păcatul ce l-ați săvârșit. Când totul fi-va împlinit, Carul, îl veți trimite voi, Să se întoarcă înapoi, La neamul său, la Israel.
9 Priviți în urmă, după el: Dacă chivotul o s-apuce Pe drumu-acela care duce Înspre Bet-Șemeș, să știți voi Că se întoarce înapoi, În țara și la casa lui. Vom ști că mâna Domnului E cea care ne-a făcut rău, Pentru acest chivot al Său. Dacă chivotul nu se duce Spre casa lui, ci o s-apuce Pe un alt drum, vom ști apoi Căci cel ce ne-a lovit pe noi, Nu este Domnul. Negreșit, Atuncea ăst rău a venit, În țară, peste fiecare, Doar dintr-o simplă întâmplare.”
10 Oameni-ndată au făcut Așa precum li s-a cerut Și două vaci au căutat, Care erau de alăptat. Viței-acasă i-au adus, Iar vacile, la car, le-au pus.
11 Chivotu-n urmă, l-au luat Și-atent, în car, l-au așezat, Cu lada-n care se găseau Acele lucruri ce erau, Din aurul curat, făcute, Așa precum au fost cerute.
12 Vacile-apoi au apucat Pe drumul care s-a urcat Către Bet-Șemeș; au ținut Drumul și nu s-au abătut, Cu nici un pas, spre dreapta lui Și nici spre stânga drumului. Spre Israel se îndreptau, Iar vacile, mereu, mugeau. Mai marii Filistenilor, Au mers apoi, pe urma lor, Pân’ la hotarul cel pe care, Lângă Bet-Șemeș, țara-l are.
13 Cei ce-n Bet-Șemeș se aflau, În vale, grâne secerau. Când ochii și i-au ridicat, În față li s-a arătat Chivotul Domnului, în car, Mergând înspre al lor hotar. S-au bucurat când l-au zărit,
14 Iar caru-n urmă s-a oprit La locul ce era chemat „Câmpul lui Iosua”, aflat Chiar la Bet-Șemeș, loc în care Este o piatră foarte mare. Oamenii-au mers și au luat Carul și-apoi au despicat Lemnele ce-l alcătuiau. Vacile care îl trăgeau, Au fost aduse Domnului, Drept jertfă, înaintea Lui.
15 Leviții au venit îndat’ Și-apoi, chivotul l-au luat, Cu lada ce îl însoțea, În care aur se găsea. Le-au așezat pe fiecare, Pe lespedea aceea mare – De piatră – care s-a găsit La Bet-Șemeș. Toți au venit, În acea zi, și au adus Arderi și jertfe, ce le-au pus Apoi, în fața Domnului, Spre cinstea și spre slava Lui.
16 Cei cinci conducători pe care Neamul de Filisteni îi are, După ce-au stat și au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Înspre Ecron plecară-apoi, Venind acasă, înapoi.
17 Iată ce umflături au dat – Care, din aur, s-au lucrat – Toți Filistenii, Domnului, Spre-a căpăta iertarea Lui: Pentru Asdod și Ascalon, Gaza și Gat și-apoi Ecron,
18 Erau și niște șoareci care, De aur fost-au fiecare, Și cinci era numărul lor – La fel ca al cetăților Unde aflați erau cei cari, La Filisteni, erau mai mari. Unele fost-au construite, Fiind, cu ziduri, întărite; Dar altele, în schimb, n-aveau Ziduri care le-mprejmuiau. Lucrul acest e-adeverit De piatra ‘ceea – negreșit – Pe cari chivotu-au așezat, Când, de pe car, ei, jos, l-au dat. Și astăzi, piatra se găsește În locul care se numește „Câmpul lui Iosua”, și care E la Bet-Șemeș, la hotare.
19 Domnul, pe cei ce-au locuit Chiar la Bet-Șemeș, i-a lovit, Căci în chivot ei s-au uitat. Moartea – pe loc – i-a secerat, Atuncea, pe cincizeci de mii Dintre-ai lui Israel copii, La care s-au adăugat – În urmă – șaptezeci, de-ndat’. Poporu-ntreg s-a tânguit, Pentru că Domnul l-a lovit, Îngăduind așa urgie, Asupra lui, atunci, să vie.
20 Cei din Bet-Șemeș au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, Și-au zis: „Cine, de pe pământ, În fața Domnului Cel Sfânt, Poate să stea? Ce facem noi Și unde să-ndreptăm apoi, Acest chivot al Domnului, Să nu ne-apese mâna Lui?”
21 La Chiriat-Iearim, de-ndat’, În mare grabă a plecat Un grup de soli, care-au vorbit: „Iată, chivotul a sosit, Căci Filistenii l-au adus, Și este la Bet-Șemeș pus. Veniți dar, grabnic, pân’ la noi, Căci trebuie adus la voi!”