1 Samuel 29
1 Toți Filistenii au venit, Cu oștile, și-au poposit Lângă Afec, iar Israel Și-a așezat la Izreel, Lângă fântână-ai săi oșteni.
2 Mai marii peste Filisteni, Cu oștile-au înaintat, Pe care-n cete, le-au grupat. Cei care-o ceată-alcătuiau, O sută-n număr se vădeau. Cetele mari, de Filisteni, Aveau o mie de oșteni. David și-ai săi îl însoțeau, Pe-Achiș, și-n urmă, se aflau.
3 Conducătorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are, Au zis, când i-au văzut, pe ei: „Ce fac, aici, acești Evrei?” Achiș răspunse-atunci, îndat’: „David, cu mine, e aflat. Sluga lui Saul este el, Cari e-mpărat în Israel. De multă vreme e cu mine, Și-n țara mea îi merge bine. Până acuma, nu găsesc Nimic, ca să-l învinuiesc, Căci până azi, n-a săvârșit Nimic, să fiu nemulțumit.”
4 Dar domnitorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are, Pe-Achiș, atunci, s-au mâniat Și-n acest fel, au cuvântat: „Scoate-l afară dintre noi, Și-apoi trimite-l înapoi, În locu-n cari l-ai așezat. Trimite-i și pe-ai săi, de-ndat’! Nu vrem să vină la război, Ca nu cumva, ei – mai apoi – Potrivnici nouă, să ne fie, Pe câmpul cel de bătălie. Cum ar putea el să se facă, Plăcut, lui Saul. Numai dacă Ne va lua capul și-apoi, Se va întoarce înapoi, Ca să îl dea-mpăratului Saul, cari e stăpânul lui.
5 Nu-i David el, cel pentru care Cântau femei, în gura mare: „Saul al nostru a bătut Mii de dușmani, dar am văzut Că David mers-a la război Și zeci de mii a-nvins apoi!”?”
6 Achiș, pe David, l-a chemat Și-i spuse: „Ești un om curat La suflet – viu e Dumnezeu – Și-mi place să te văd, mereu, Mergând alăturea de mine, Căci n-am găsit, nimic, în tine, Să pot să te învinuiesc. Dar astăzi, îți mărturisesc Că nu le ești pe plac la cei Cari sunt conducătorii mei.
7 Întoarce-te dar, înapoi, Și mergi în pace mai apoi. Pe drum, ai grijă, nu cumva Să-nfăptuiască cineva, Ceva ce e de nefăcut, Care să fie neplăcut, Conducătorilor pe care, Neamul de Filisteni îi are.”
8 David a zis: „Ce-am făptuit? Spune-mi dar, oare, ce-ai găsit Tu, neplăcut, la robul tău? Am făptuit vreun lucru rău, Încât nu pot a fi lăsat Alături de-al meu împărat, Să-l însoțesc în ăst război, Și-acum trimis sunt, înapoi?”
9 Achiș, la David, s-a uitat, Și-n acest fel, a cuvântat: „Plăcut ești înaintea mea, Precum plăcut e-asemenea Un înger al lui Dumnezeu. Acasă, nu te-am trimis eu, Ci domnitorii cei pe care Neamul de Filisteni îi are. Căci ei au zis: „David – cu noi – Nu poate merge, la război.”
10 De-aceea-ți zic: mâine, în zori, Adună-i pe-ai tăi slujitori Și-apoi vă rog ca să plecați, Acasă să vă înturnați.”
11 David și-ai săi s-au deșteptat, În zori de zi, și au plecat, În grabă, spre cetatea lor, Din țara Filistenilor, Iar Filistenii – de îndat’ – Spre Izreel s-au îndreptat.