1 Samuel 16
1 Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.
2 Dar Samuel a întrebat: „Cum să mă duc? Căci imediat, Când Saul, știre, va avea, Despre-al meu drum, pe urma mea Are să meargă și, ucis, Am să fiu eu.” Domnul a zis: „Să iei cu tine un vițel Și să răspunzi, în acest fel: „Mă duc în fața Domnului, Căci vreau, o jertfă, să-I dau Lui.”
3 Când pe Isai îl întâlnești, La jertfă, vreau să îl poftești. Am să-ți arăt – atuncea – Eu, Care va fi alesul Meu. Să faci precum am să te-ndemn Și să îl ungi cu untdelemn.”
4 Îndată, Samuel s-a dus Și a făcut ce i s-a spus. Atunci când s-a apropiat De Betleem, întâmpinat A fost de toți bătrânii care, Locuitori, cetatea-i are. Înspăimântați, la el s-au dus, S-au închinat și-apoi au spus: „Vorbește dar, ce fel de știre Ne-aduce-acum, a ta venire? Este de bine, sau de rău?”
5 El a răspuns, la rândul său: „Da! Iată că eu vin la voi, Căci vreau ca să aduc apoi, O jertfă-n cinstea Domnului. Veniți și voi în fața Lui, La jertfa pe cari – astăzi – vreau, Lui Dumnezeu ca să o dau.” Și pe Isai, el l-a poftit – Dar mai ‘nainte la sfințit Pe el și pe feciorii lui – La jertfa dată Domnului.
6 Isai, cu ai săi fii, s-a dus, Așa cum Samuel le-a spus. Isai, în casă, a intrat – Fiind de-ai săi feciori urmat – Iar Samuel, când l-a zărit Pe Eliab, s-a și gândit: „Acesta-i unsul Domnului. El este împăratul Lui.”
7 Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”
8 Isai, pe un alt fiu al lui, Să vină-n față l-a chemat. Feciorul care a intrat, A fost, Aminadab, numit, Iar Samuel, când l-a zărit, A zis îndată: „Nici el nu-i. Nu e alesul Domnului.”
9 Isai, pe Șama, l-a chemat, Iar Samuel a cuvântat: „Nici el nu e alesul Lui, Căci nu-i pe placul Domnului.”
10 Isai trecut-a, în ăst fel, Prin față, pe la Samuel, Pe șapte dintre fiii lui, Însă pe placul Domnului, Nici unul nu a fost aflat.
11 Când Samuel a întrebat: „Aceștia sunt toți ai tăi fii?”, Isai răspunse: „Nu. Să știi Că încă un fecior am eu – Cel mic – pe care, tot mereu, Cu oile doar l-am trimis.” Atuncea Samuel a zis: „Trimite-ndată după el, Să-l văd și eu, pe fiu-acel, Pentru că nu vom sta la masă Până sosește el, acasă.”
12 Isai trimise după el. Bălai era copilu-acel; Față frumoasă el avea Și ochi frumoși, de-asemenea. Domnul i-a zis lui Samuel: „Unge-l acum, pentru că el Este alesul Domnului.”
13 Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.
14 Duhul lui Dumnezeu, de-ndat, De Saul S-a îndepărtat Și un duh rău, asupra lui, Veni din partea Domnului. Duhul acest – necontenit – L-a apăsat și l-a muncit,
15 Iar slujitorii lui i-au spus: „De către duhul rău, de sus – Trimis de Domnul Dumnezeu – Muncit ești Saule, mereu.
16 Dă-ne poruncă și plecăm Îndată, să îți căutăm Un om, care, din harfă, știe Să cânte. Când are să vie Duhul cel rău asupra ta, Omul acela va cânta Din harfă și-astfel, imediat, Te vei simți mai ușurat.”
17 Saul a spus: „Bine! Plecați Și peste tot să-mi căutați, Un om, care să cânte bine, Și-apoi aduceți-l la mine!”
18 Un slujitor a cuvântat: „Eu cred că omul căutat, Îmi este bine cunoscut. Știe să cânte. L-am văzut Că este tânăr și voinic. Este războinic. Ce să zic? Vorbește bine și frumos; La chip, el este arătos Și-apoi să știi că Dumnezeu Îl însoțește, tot mereu. El este fiul cel pe care, Isai – din Betleem – îl are.”
19 Saul, îndată, a trimis, Slugi la Isai, prin care-a zis: „Cheamă-l pe David – te grăbește – Pe cel ce oile păzește, Și-apoi îndată de cum vine, Te rog să îl trimiți, la mine!”
20 Isai – atuncea – a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe un măgar a încărcat, Pâine apoi și-a așezat Un ied, precum și-un burduf plin Care a fost umplut, cu vin. David, pe toate, le-a luat Și-apoi la Saul a plecat.
21 De Saul, când a fost văzut, David – pe loc – a fost plăcut Și-o slujbă i s-a-ncredințat: Aceea de a fi purtat Armele împăratului.
22 Un slujitor – la tatăl lui – Saul în grabă a trimis, Care, în acest fel, a zis: „Te roagă înălțimea-sa, Acum, pe David a-l lăsa, În slujba lui, căci a primit Trecere-n față-i, negreșit.”
23 Atunci când duhul rău venea – Când Dumnezeu îl trimitea – Și Saul era greu muncit, David lua harfa, grăbit, Se așeza în fața lui, Cântându-i împăratului, Un cântec blând, liniștitor, Până când răsufla ușor, Căci duhul rău îl părăsea Și iarăși, liniște avea.