1 Peter 3
1 „Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi,
2 Când vor vedea în ce fel știți, Întotdeauna, să trăiți. Deci, să aveți un trai curat, În temere, neîncetat.
3 Podoaba voastră, bunăoară, Să nu vă fie cea de-afară, Ce șade-n felu-n care știți Ca părul să vi-l împletiți, În felu-n care vă-mbrăcați, Sau precum știți ca să purtați Scule de aur mai apoi,
4 Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.
5 În felu-acesta, bunăoară, Se-mpodobeau, odinioară, Femeile care erau Sfinte, și cari nădăjduiau, În Dumnezeu, fiind supuse Soților lor. Așa făcuse
6 Sara, care, soț, îl avea, Pe-Avram, pe care îl numea Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți, Fiice-ale ei să fiți, puteți, Făcând doar bine, fără teamă De cineva, de bună seamă.
7 Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.
8 Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.
9 Răul, să nu îl răsplătiți Cu rău; de-asemenea, vreau iară, Să nu răspundeți cu ocară Celor care, ocări, rostesc, Ci dimpotrivă, eu doresc Ca voi să binecuvântați, Căci la aceasta-ați fost chemați: Să moșteniți – vă e chemarea – Cu toții, binecuvântarea.
10 „Căci cel ce viața o iubește Și zile bune își dorește, Să știe, limba, să-și strunească Și, de la rău, să și-o oprească. Apoi, ferească-și fiecare, De vorbele înșelătoare, Buzele lui. În drumul său,
11 Îndepărteze-se de rău, Căutând pacea s-o găsească Și tot mereu, s-o urmărească.
12 Peste toți cei neprihăniți, Întotdeauna, ațintiți Se află ochii Domnului, Și-aminte ia urechea Lui, La rugăciunile pe care Ei I le fac, fără-ncetare. Întoarsă-i fața Domnului, Doar împotriva omului Cari face răul.” Însă, cine –
13 Când plini de râvnă, pentru bine, Vă dovediți – are să poată, Ca să vă facă rău, vreodată?
14 Când doar pentru neprihănire, Veți suferi, să aveți știre, Cum că ferice e de voi! „De ei, să n-aveți teamă-apoi, Și, tulburați, voi să nu fiți!
15 În inimi, doar, să Îl sfințiți, Domn, pe Hristos.” Mereu să stați Gata, răspunsuri, ca să dați – În adevăr, fără sfială – Oricui vă cere socoteală, Pentru nădejdea ce e-n voi. Răspunsul vostru dat, apoi, Să fie dar, de bună seamă, Plin de sfială și de teamă.
16 Păstrați-vă, neîncetat, Al vostru cuget, nepătat, Căci astfel, cei ce vă bârfesc, În ceea ce ei vă vorbesc De rău, să fie rușinați, Văzându-vă cum vă purtați, Cum în Hristos – toți, împreună – Aveți, mereu, purtare bună;
17 Căci vreau să știe orișicine, Precum că este mult mai bine Să suferi – de vrea Dumnezeu – Că faci doar bine, tot mereu, Decât dacă ai suferit, Când lucruri rele-ai săvârșit!
18 Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,
19 Apoi, la duhurile care Erau aflate-n închisoare, Unde a propovăduit
20 La duhuri cari s-au răzvrătit De mult, pe când lunga răbdare, A Domnului, în așteptare, Încă, pe-atunci, se mai găsea – Pe când Noe își construia Corabia, de-au fost salvate, Prin ea, opt suflete de toate.
21 Și ce este aceasta, oare? Icoana închipuitoare Care, acum, vă mântuiește; Ea, prin botez, se definește, Prin care nu te curățești De-ntinăciunile trupești, Ci el trebuie ca să fie A sufletului mărturie – E mărturia ce s-a dat De către cugetul curat, În fața Domnului – prinos – Prin învierea lui Hristos
22 Cari după ce S-a înălțat La ceruri, sus, S-a așezat, Apoi, la dreapta Domnului Și Și-a supus tăriei Lui, Puteri, și orice stăpânire, Pe îngeri și întreaga fire.”