1 Kings 9
1 Când Solomon a isprăvit Tot ce-a avut de construit – Făcuse Casa Domnului, Pe cea a împăratului Și tot ce-a mai găsit cu cale A fi pe placul voii sale –
2 Domnul, la el, a venit iară Și Se-arătă a doua oară, La fel precum la Gabaon, Îl mai văzuse Solomon.
3 Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.
4 Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,
5 Atunci al tău jilț de domnie Va fi-ntărit, pentru vecie, În mijlocul lui Israel Cum i-am promis Eu – de alt fel – Lui David când i-am spus: „Să știi Că tu, lipsit, nu ai să fii De un urmaș care să vie Pe al tău scaun de domnie, Din mijlocul lui Israel.”
6 Dar dacă voi veți face-altfel Decât precum v-am poruncit, Și dacă nu veți fi păzit Poruncile ce vi le-am dat Cu legile ce le-am lăsat, Sau dacă o să căutați Alți dumnezei, să vă-nchinați, Voind ca lor să le slujiți,
7 Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.
8 Iată ce-naltă-i Casa Mea. Atunci cei care-o vor vedea, Vor rămânea încremeniți Și au să fluiere-ngroziți, Zicând: „De ce o fi făcut Domnul, ceea ce am văzut – Acuma – casei ăsteia Și țării, de asemenea?”
9 Atunci, nu li se va ascunde Nimic, ci li se va răspunde: „Iată, ceea ce au pățit, E pentru că L-au părăsit Pe Domnul, Dumnezeul lor, Care a scos acest popor, Din al Egiptului ținut. Iată ce lucru a făcut Acest popor: L-a părăsit Pe Domnul și s-a alipit, În urmă, de alți dumnezei Pentru a îi sluji pe ei. De-aceea, Domnul i-a făcut Răul pe care l-ați văzut.”
10 Ani, douăzeci, i-au trebuit Lui Solomon, pân’ a zidit Și casa împăratului, Precum și Casa Domnului.
11 Hiram, atuncea, a primit, Pentru tot lemnul dăruit Lui Solomon – căci ne-ndoios, Cedru i-a dat și chiparos – Și pentru tot aurul dat, Niște cetăți, de la-mpărat. Au fost dar, douăzeci de toate, Cetățile ce i-au fost date Și-n Galileea s-au aflat.
12 Hiram, aflând de darul dat, Plecă, din Tir, după aceea, Să cerceteze-n Galileea, Cetățile ce le-a primit. Acestea nu l-au mulțumit
13 Și-a zis așa: „Dar bine, frate, Aste cetăți, mi-mi sunt date?” „Țara Cabul”, el a numit Ținutul care l-a primit, Iar numele atuncea dat, Până acuma s-a păstrat.
14 Tot aurul ce-l trimisese Hiram, lui Solomon, fusese După talanți doar, socotit Și foarte mult s-a dovedit. Talanții ce-l alcătuiau, O sută douăzeci erau.
15 Iată dar cum s-au potrivit Acele lucruri ce-au privit Pe oamenii ce-au fost găsiți De Solomon, și folosiți – Pentru corvoadă – când zidise Casa pe care-o dăruise Lui Dumnezeu, casa pe care – În Milo – împăratu-o are, Precum și zidul ridicat, Cu care a împresurat Ierusalimul – la-nceput – Apoi cel care s-a făcut În jurul Meghidoului, Urmat de al Hațorului, Precum și zidul ridicat Spre-a fi Ghezerul apărat.
16 Ghezerul fost-a cucerit De Faraon, și nimicit Pentru că el a ocupat Cetatea și-apoi, foc, i-a dat. Cei ce-n Ghezer au locuit, Erau din neamul Canaanit Și-au fost uciși, fără cruțare, De la cel mic, la cel mai mare. Apoi, el a găsit cu cale Să dea cetatea fiicei sale – Celei care i-a fost soție Lui Solomon – zestre să-i fie.
17 Și Solomon a ridicat, Din nou, Ghezerul. A-nălțat Și Bet-Horonul cel de jos,
18 Balatu-apoi și – ne-ndoios – Tadmorul cari – precum se știe – A fost zidit chiar în pustie.
19 Aste cetăți îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului Precum și călărimea lui.
20 Toți cei rămași dintre Hetiți, Dintre Heviți, dintre-Amoriți, Din rândul Feresiților, Precum și-al Iebusiților – Cari nu erau din Israel, Ci numai au rămas în el,
21 Căci n-au fost, cu desăvârșire, Înlăturați, când, stăpânire, Israeliți-au pus pe țară – Au fost drept oameni de povară. De Solomon, au fost găsiți, Pentru corvoadă, potriviți.
22 Dar Solomon nu a luat – Pentru corvoadă – vreun bărbat Dintre copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. Ei erau oameni de război: Slujbași și căpitani apoi, Cârmuitorii carelor Precum și-ai călăreților.
23 Cinci sute și cincizeci erau Oamenii care îi vegheau Pe lucrători. Ei sunt cei cari Au fost aleși a fi mai mari, De Solomon chiar, să vegheze În ce fel o să se lucreze.
24 Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit Și-astfel, la Milo, a venit.
25 Iar Solomon – pe an – venea De câte trei ori și-aducea Arderi pe-altar, ce se socot A fi drept ardere de tot, Precum și daruri cu menire De jertfe pentru mulțumire. Tămâie, el mai aducea, Pe-altarul care se găsea, Mereu, în fața Domnului.
26 De-asemeni, la porunca lui, Corăbii s-au mai construit, În locul care s-a numit Drept Ețion-Gheber, aflat Lângă Elot și așezat La marea Roșie, căci el – Adică tocmai locu-acel Unde corăbii s-au făcut – E-n al Edomului ținut.
27 Hiram, în urmă, i-a adus Pe-ai săi slujbași și-apoi i-a pus Corăbiile să le ia, Lui Solomon ca să le dea, Căci marinari ei se vădeau, Iar marea bine-o cunoșteau.
28 Aceștia, la Ofir, s-au dus, De unde aur au adus, Cari foarte mult fusese. Deci, La patru sute douăzeci Talanți fusese prețuit Auru-acela, negreșit. El, în corăbii, a fost pus, Fiind la Solomon adus.