Bible

Focus

On Your Ministry and Not Your Media

Try RisenMedia.io Today!

Click Here

1 Chronicles 16

:
Romanian - BIV2014
1 Astfel, chivotu-a fost adus Și într-un cort, apoi, l-au pus, Pe care David l-a-nălțat Spre-a fi chivotul așezat. Arderi de tot când au sfârșit Lui Dumnezeu I-au dăruit, Precum și daruri cu menire De jertfe pentru mulțumire.
2 În urmă, după ce-a sfârșit Cu jertfele de rânduit, David a binecuvântat Întreg poporul adunat, În Numele Celui pe care Israelul, drept Domn, Îl are.
3 La toți, apoi, el a-mpărțit Câte o pâine negreșit Și câte o bucată mare De carne, pentru fiecare. O turtă de stafide iar, El le-a mai dat, la toți, în dar.
4 A dat, în fața tuturor, Sarcini apoi, Leviților. Acestea fost-au privitoare La slujbele cele pe care, De împlinit, ei le aveau. În felu-acesta, trebuiau stea-n fața chivotului Care era al Domnului, Să-L cheme și Îl cinstească, Să-L laude și să-L mărească Pe Domnul, pe Acel pe care, Drept Dumnezeu, poporu-L are.
5 Primul, Asaf, era chemat, Drept căpetenie-așezat. E Zaharia, după el, Urmat de către Ieiel; Șemiramot, apoi, venea, Cu Iehiel, Matitia, Cu Eliab, Benaia-apoi, Iar la sfârșit au mai fost doi: Obed-Edom, iar după el, Ultimul este Ieiel. Ei, instrumente, foloseau: Harfe și alăute-aveau. Asaf, doar, trebuia a pune Țimbalele ca răsune.
6 Preoți erau, în timpu-acel, Benaia și Iahaziel. Aceștia, trâmbițe, aveau Din care, tot mereu sunau Lângă chivotul Domnului Cari este-al legământului.
7 În ziua ‘ceea, David, iată, I-a-nsărcinat, întâia dată, Pe-Asaf și pe toți frații lui, De laudele Domnului, Mereu, de-atunci, se-ngrijească, Necontenit le vestească.
8 „Laude, dați-I Domnului! Chemați, mereu, Numele Lui! Faptele care-au fost făcute De El, le faceți cunoscute Printre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ!
9 Cântați, în cinstea Domnului! Vorbiți despre minunea Lui!
10 Cu-al Său Nume, lăudați Și-n inimi bucurați!
11 Căutați Fața Domnului, Cerând, mereu, sprijinul Lui!
12 v-amintiți, necontenit, De ce minuni a săvârșit, De judecățile pe care, El le-a rostit, fără-ncetare,
13 Căci sunteți ai lui Israel Fii ai lui Iacov iar, astfel, Sunteți aleșii Domnului!
14 Iată judecata Lui, Pe tot pământul se-mplinește. Doar Domnul ne călăuzește, Căci El este Acela care E, Pentru noi, Dumnezeu tare.
15 v-amintiți, necontenit, De legământul rânduit De El; apoi căutați, Mereu, aminte luați La tot ce a făgăduit, Când El, la neamuri, le-a vorbit. O mie-n număr, iată, sânt Aceste neamuri, pe pământ, La care, El le-a dăruit Făgăduinți, când le-a vorbit.
16 v-amintiți, de-asemenea, De legământul ce-l avea Cu-Avram, de al Său jurământ Făcut cu Isac, pe pământ.
17 Lui Iacov, lege, i-a făcut Și-un legământ, El a avut Cu Israel, zicându-i: „Iată,
18 Țara Canaan, îți va fi dată, Căci moștenire, la-mpărțeală, Ea ți-a căzut, fără-ndoială.”
19 Puțini, la număr, ei erau; Străini, în țară, se vădeau.
20 Ei rătăceau, în țara lor De la popor, la alt popor
21 Dar Domnul n-a îngăduit Ca nimeni să-i fi asuprit. I-a pedepsit pe împărați, Peste popoare-ncoronați, Din pricina poporului Care este al Domnului,
22 Zicându-le: „Să nu-ncercați, De-ai Mei unși, v-apropiați! Prorocilor Mei, nu cumva, Rău le facă cineva!”
23 Cântați-I, Domnului Cel Sfânt, Voi toți acei de pe pământ! Vestiți dar, mântuirea Lui!
24 Vorbiți de slava Domnului, La neamurile care sânt Pe fața-ntregului pământ! Minunile, de El făcute, La toți, le faceți cunoscute!
25 Căci Domnu-i mare, ne-ncetat, Și vrednic e, de lăudat. Mereu, El este de temut, Pentru ceea ce a făcut. E mai presus de toți acei Care se cheamă dumnezei;
26 Căci dumnezeii tuturor Sunt idoli ai popoarelor, Dar Domnu-i Cel care-a întins Al cerurilor necuprins.
27 Iată, ‘naintea Feței Lui, E strălucirea Domnului. O însoțește măreția. Tăria și cu bucuria Se află în locașul Lui.
28 Popoare-ale pământului, Slavă și cinste, căutați Ca Domnului, mereu, să-I dați!
29 Slăviți Numele Domnului Și daruri, dați, în fața Lui. Podoabe sfinte, luați Și-n fața Lui, închinați!
30 Toți oamenii pământului tremure, în fața Lui! Căci lumea este întărită Și nu poate a fi clintită.
31 În ceruri, fie bucurie, Iar pe pământ, doar veselie! Seama luați, căci se vestește Precum Domnu-mpărățește!
32 urle-acum întreaga mare, Cu tot ce, în adânc, ea are! Câmpia, cu tot ce-i pe ea, Se veselească-asemenea!
33 Pădurile chiuiască, Fiindcă Domnu-o sosească Și o judece pământul!
34 Să-L lăudați, căci El, Preasfântul, E bun și plin de îndurare, Iar bunătatea Lui cea mare Ține în veac! Ziceți mereu:
35 „Al mântuirii Dumnezeu, Ne strânge! Dă-ne ajutor! Din mijlocul neamurilor, Ne scoate Doamne, plecăm Și Numele-Ți să-L lăudăm! Slava pe care ne-o vei da, Pe Tine, Te va lăuda!”
36 Și binecuvântat fie, Din veșnicie-n veșnicie, Marele Dumnezeu, pe care Neamul lui Israel Îl are!” Întreg poporul adunat, „Amin!”, atuncea, a strigat Și laude, necontenit, Lui Dumnezeu, I-a dăruit.
37 Lângă chivotul Domnului, Asaf precum și fii lui De David, fost-au așezați. Ei toți erau însărcinați, În fața lui de a fi stat Și slujească, necurmat.
38 Hosa și-Obed-Edom erau Drept ușieri. Îi însoțeau Și frații lor. Oameni-acei Erau șaizeci și opt, cu ei. De-asemenea, acela care, Pe Ieditun, părinte-l are, Lângă cei doi, loc, își avuse, Căci și el tot ușier fuse.
39 Țadoc, cari preot se vădea, Și ai săi frați asemenea Ședeau în fața cortului Care-i locașul Domnului. Pe-o înălțime ei au stat Cari, Gabaon, s-a fost chemat
40 Spre a da jertfe Domnului, În zori și seara-n fața Lui. Aceste jertfe se socot A fi drept ardere de tot Și trebuit-au dăruite Așa cum fost-au rânduite În legea Domnului, pe care, Neamul lui Israel o are.
41 Cu ei, Heman se mai găsea, Cu Ieditun, și-asemenea, Toți cei cari fost-au așezați Chemați pe nume, dintre frați Spre-a lăuda-ndurarea care, Domnul, în veci de veci, o are.
42 Heman și Ieditun aveau Trâmbiți în grijă. Ei țineau În a lor pază, și țimbale Și instrumente muzicale. Pe-acestea, ei le împărțeau La cei care meniți erau, Cântări de laudă, mereu, Să-nalțe pentru Dumnezeu. Fiii lui Ieditun ședeau La uși, căci ușieri erau.
43 Întreg poporul, mai apoi, S-a-ntors la case, înapoi. David a binecuvântat Casa și-n urmă, a plecat.