1 Chronicles 15
1 În urmă, în cetatea care, David, în stăpânire-o are, Mai multe case și-a zidit. Apoi, un loc a pregătit, Pentru chivot. A înălțat Un cort, unde l-a așezat.
2 Sfârșind lucrul, a glăsuit: „Chivotu-acesta, negreșit, De-acum va trebui purtat Doar de Leviți, neîncetat, Căci Domnul i-a ales să fie, În slujba Lui, pentru vecie.”
3 David chemă, apoi, la el, Întreg poporul Israel Și-au dus chivotul Domnului, În cortul ce-l făcuse lui.
4 I-a strâns pe-ai lui Aron copii Și pe Leviți. Dintre-acei fii –
5 Cari s-au vădit ai lui Chehat – La sine, el i-a mai chemat Pe căpitanul Uriel Și pe-ai săi frați. Erau cu el O sută douăzeci de fii, Dintre ai lui Chehat copii.
6 Apoi, dintre acei pe care, Merari, drept feciori, îi are, Pe-Asaia, el l-a mai chemat, Cari căpitan era aflat Printre-ai săi frați. L-au însoțit, Și frați de-ai lui, când a venit. În număr, ei ajuns-au deci, La două sute douăzeci.
7 A mai chemat, de-asemenea, Dintre feciorii ce-i avea Gherșom, la sine, pe Ioel. Frații care erau cu el, O sută treizeci, s-au vădit.
8 Apoi, cei care au venit Erau dintre acei pe care, Elițafan, drept fii, îi are: Șemaia fusese chemat; El căpitan, s-a arătat, Mai mare peste ai săi frați. Cu două sute de bărbați, De David, s-a alăturat.
9 Ai lui Hebron fii au urmat, Căci David l-a chemat la el Pe căpitanul Eliel, Iar când acesta a venit, Optzeci de frați l-au însoțit.
10 David a mai chemat, la el, Feciori dintre-ai lui Uziel: Aminadab primu-a venit, Iar frații săi l-au însoțit. În al lor număr sunt cuprinși O sută doisprezece inși.
11 David, și preoți, a chemat. Astfel, i s-au alăturat Țadoc și-Abiatar. Erau Câțiva Leviți ce-i însoțeau. Primul fusese Uriel; Aminadab și cu Ioel Urmară, iar apoi Asaia, Cu Eliel și cu Șemaia.
12 După ce toți s-au adunat, David, astfel, a cuvântat: „Între Leviți, capi, sunteți voi. Vreau ca să vă sfințiți apoi, Căci trebuie ca să luați Chivotul și să-l așezați În locu-anume pregătit, În care fi-va găzduit.
13 Pentru că nu ați fost și voi Întâia dată, lângă noi, Aflați că Domnul ne-a lovit, Fiindcă am nesocotit Legea, și nu L-am căutat Așa precum ne-a învățat.”
14 Preoți-atunci s-au pregătit Și cu Leviții s-au sfințit, Spre-a așeza la locul lui, Apoi, chivotul Domnului.
15 Fiii Leviților au pus Drugi, la chivot, și-astfel l-au dus, Pe umeri, cum a poruncit Domnul, atunci când a vorbit
16 Cu Moise. David a chemat Leviți-apoi, și i-a-ndemnat Ca dintre frații ce-i aveau – Pe cei ce cântăreți erau – Să-i pună-n semn de bucurie, Cântări să-nalțe, precum știe Și se pricepe fiecare, Cu instrumentul ce îl are. Unii, țimbale, foloseau. Alții, cu harfele, cântau, În timp ce mulți au fost văzuți, La alăute, ne-ntrecuți.
17 Leviți-ntâi l-au așezat Pe cel care-i Heman chemat. Heman era acela care, Părinte, pe Ioel, îl are. Cu el, a fost trimis, de-ndată, Asaf, cel cari îl are tată, Pe Berechia. Mai venea Acela care se trăgea Dintre feciorii cei pe care, Merari, drept urmași, îi are. Etan era acela, iată, Cușaia fiind al lui tată.
18 După aceștia, se-nșirau Aceia care se vădeau A fi aflați în rândul doi; E Zaharia-ntâi; apoi, Ben a urmat și Iaziel, Șemiramot și Iehiel; Uni s-a mai alăturat, Fiind de Eliab urmat. Apoi, Benaia a venit; Maaseia l-a însoțit, Elifele, Matatia, Obed-Edom, Miceneia. Ieiel, în urmă, a venit. Ei, ușieri, s-au dovedit.
19 Trei inși, cari cântăreți erau, Țimbale de aramă-aveau. Aceștia trei au fost: Heman, Asaf apoi, și cu Etan. Purtau țimbalele acele, Pentru că ei sunau, din ele.
20 Lăute-aveau – pe alamot – Maaseia, Șemiramot, Benaia, Uni, Aziel, Cu Zaharia, Iehiel Și Eliab. Cei cari urmau
21 Harpe, cu opt coarde, aveau. Ei trebuiau ca, fiecare, Din ele, ca să sune tare. Primul a fost Matatia. Elifele, Miceneia, Obed-Edum, cu Ieiel Și-Azazia sunt după el.
22 Chenania era cel care Fusese meșterul cel mare, Între Leviți. El cârmuia Muzica, precum se cerea.
23 Elcana și cu Berechia Aveau a-și face datoria Ca ușieri ai locului Cari este al chivotului.
24 Preoții care au purtat Trâmbițe, fost-au: Iosafat, Șebania, Nataneel, Iar Zaharia-i după el. Benaia s-a alăturat, Fiind, de Amasai, urmat; Iar ultimul care-a venit, Eliezer, era numit. ‘Nainte la chivot mergeau Preoți-acești și trâmbițau. Încă doi ușieri avea Chivotul: primul se numea Obed-Edom; lui i-a urmat Cel care Iehia-i chemat.
25 David – și-alăturea de el, Bătrânii toți, din Israel, Cu căpitanii cari aveau Cete de mii de cârmuiau – La drum, îndată, au pornit, Pentru că David a dorit Să ia chivotul Domnului – Cari este-al legământului – Aflat în casa cea pe care, Obed-Edom în grijă-o are.
26 Când Dumnezeu a ajutat Leviții de au ridicat Chivotul legământului Care este al Domnului, Șapte berbeci au fost luați, Pentru a fi, drept jertfă, dați. Apoi, lângă berbeci-acei, Au mai jertfit șapte viței.
27 David, atuncea, a purtat O mantie de in curat. Leviții care-l însoțeau, La fel înveșmântați erau, Purtând chivotul Domnului, Cari este-al legământului. Tot mantie de in avea Chenania, cari cârmuia Cetele cântăreților. Alb era straiul tuturor. Doar David, un efod, purtase, Cari peste mantie-l luase.
28 Tot Israelul a venit, Chivotul, de l-a însoțit, Cu strigăte de bucurie, Cu chiote și veselie, Sunând din goarne-n a lui cale, Din trâmbițe și din chimvale, Făcând lăutele să sune Și harfele ca să răsune.
29 Chiar când chivotul Domnului, La David – în cetatea lui – Tocmai intra, Mical ședea Lângă fereastră și privea. Mical era aceea care Pe Saul, drept părinte-l are. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Disprețul cum i-a încolțit.