1Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas.
2Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.
3Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului.
4Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu.
5Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur.
6Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.
7Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde.
8Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge
9şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite.
10Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor.
11Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.
12Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea.
13M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”