Luke 24
1 În prima zi a săptămânii, femeile au venit dis de dimineaţă la mormânt, aducând miresmele pregătite.
2 Dar au găsit piatra de la mormânt dată la o parte
3 şi au intrat, însă nu au găsit trupul Domnului Iisus.
4 Pe când erau încă nedumerite din această cauză, iată că doi bărbaţi în haine strălucitoare s-au oprit lângă ele.
5 Şi pentru că ele s-au înfricoşat şi şi-au plecat capul, ei le-au spus: „De ce Îl căutaţi pe Cel Viu între cei morţi?
6 Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era în Galileea:
7 Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi, să fie răstignit şi a treia zi să învie!”
8 Atunci şi-au amintit cuvintele Lui.
9 S-au întors de la mormânt şi au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
10 Cele care au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte care erau cu ele.
11 Dar cuvintele lor li s-au părut fără noimă ucenicilor şi nu le-au crezut.
12 Petru s-a ridicat şi a alergat la mormânt, iar când s-a aplecat a văzut doar giulgiurile pe jos şi s-a întors uimit de cele întâmplate.
13 Şi iată, în aceeaşi zi, doi dintre ei mergeau într-un sat numit Emaus, care era la şaizeci de stadii depărtare de Ierusalim.
14 Şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
15 Pe când vorbeau şi discutau, însuşi Iisus s-a apropiat şi a început să meargă împreună cu ei,
16 dar ochii lor erau împiedicaţi să-L recunoască.
17 Iar El le-a spus: „Ce înseamnă lucrurile pe care le discutaţi pe drum?” Ei s-au oprit trişti.
18 Unul dintre ei, numit Cleopa, I-a răspuns: „Oare Tu eşti singurul străin în Ierusalim, care nu a aflat ce s-a întâmplat acolo zilele trecute?”
19 El le-a zis: „Ce anume?” Şi I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Iisus Nazarineanul, profet puternic în faptă şi cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor;
20 cum L-au condamnat la moarte marii preoţi şi mai-marii noştri şi L-au răstignit.
21 Noi speram că El este cel care trebuia să-l izbăvească pe Israel. Totuşi, iată, este a treia zi de când s-au petrecut acestea.
22 Şi ne-au mai tulburat şi nişte femei dintre noi, care au fost dis de dimineaţă la mormânt
23 şi, pentru că nu I-au găsit trupul, au venit şi ne-au spus că au avut o vedenie cu nişte îngeri care le-au spus că este viu.
24 Apoi unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
25 Dar El le-a zis: „O, nepricepuţi şi greoi la inimă în a crede toate cele spuse de profeţi!
26 Nu trebuia oare să pătimească Hristos ca să intre în slava Lui?”
27 Şi începând cu Moise şi cu toţi Profeţii, le-a explicat toate Scripturile care vorbeau despre El.
28 Când s-au apropiat de satul în care mergeau, El s-a făcut că merge mai departe.
29 Dar ei au stăruit pe lângă El, spunând: „Rămâi cu noi, căci se face seară şi ziua e pe sfârşite.” Şi a intrat să rămână cu ei.
30 Iar pe când stătea la masă cu ei, a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o.
31 Atunci li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut. Dar El a dispărut din faţa lor.
32 Şi şi-au spus între ei: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”
33 Şi, ridicându-se chiar atunci, s-au întors la Ierusalim şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe însoţitorii lor.
34 Ziceau: „Domnul a înviat cu adevărat şi i s-a arătat lui Simon.”
35 Iar ei au povestit ce li s-a întâmplat pe drum şi cum L-au recunoscut la frângerea pâinii.
36 Pe când vorbeau ei despre acestea, Iisus a venit în mijlocul lor şi le-a spus: „Pace vouă!”
37 Dar ei, înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh.
38 Iar El le-a spus: „De ce v-aţi tulburat şi de ce aveţi îndoieli în inimă?
39 Priviţi-mi mâinile şi picioarele şi încredinţaţi-vă că sunt chiar Eu. Atingeţi-mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, aşa cum vedeţi că am Eu.”
40 Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele.
41 Dar pentru că de bucurie, ei tot nu credeau şi se minunau, le-a zis: „Aveţi ceva de mâncare aici?”
42 Ei I-au dat o bucată de peşte fript.
43 Iisus a luat-o şi a mâncat-o în faţa lor.
44 Apoi le-a zis: „Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus încă pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi.”
45 Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile.
46 Şi le-a spus: „Aşa stă scris: Hristos trebuie să sufere şi să învie din morţi a treia zi
47 şi să se vestească tuturor popoarelor, în Numele Lui, pocăinţa pentru iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
48 Iar voi sunteţi martorii acestor lucruri.
49 Eu vă trimit ceea ce a făgăduit Tatăl Meu. Voi să staţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
50 Apoi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat.
51 Iar pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
52 Ei, după ce i s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.
53 Şi stăteau tot timpul în Templu, binecuvântându-L pe Dumnezeu.