John 12
1 Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi.
2 I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.
3 Atunci Maria, luând o litră de parfum de nard, de mare preţ, I-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului.
4 Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care avea să-L trădeze, a spus:
5 „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari, iar banii să fie daţi săracilor?”
6 Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea.
7 Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele.
8 Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.”
9 O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
10 Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr,
11 pentru că din cauza Lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.
12 În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim,
13 au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat e cel care vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!
14 Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:
15 Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei!
16 Ucenicii Lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El.
17 Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie.
18 De aceea I-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn.
19 Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”
20 Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci.
21 Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-L vedem pe Iisus.”
22 Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus.
23 Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului.
24 Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
25 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică.
26 Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti.
27 Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta.
28 Tată, preamăreşte Numele Tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.”
29 Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.”
30 Iisus a răspuns: „Nu pentru Mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
31 Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia.
32 Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la Mine.”
33 Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară.
34 Mulţimea I-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”
35 Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge.
36 Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.” Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei.
37 Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El,
38 ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus: Doamne, cine a crezut vestirea noastră? Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?
39 De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:
40 Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca nu cumva să vadă cu ochii şi să priceapă cu inima, să se întoarcă şi să îi vindec.
41 Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava Lui şi a vorbit despre El.
42 Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă,
43 fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44 Iisus a strigat: „Cine crede în Mine nu în Mine crede, ci în Acela care M-a trimis.
45 Şi cine Mă vede pe Mine Îl vede pe Acela care M-a trimis.
46 Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
47 Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
48 Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua din urmă.
49 Fiindcă Eu nu am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl care M-a trimis, El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.
50 Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”