1De multe ori şi în multe feluri le-a vorbit Dumnezeu părinţilor noştri, prin profeţi, în trecut,
2dar în aceste zile din urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor peste toate şi prin care a creat şi lumea.
3El este strălucirea slavei lui Dumnezeu şi chipul fiinţei Sale şi ţine totul prin cuvântul Său puternic. El a înfăptuit curăţirea păcatelor şi s-a aşezat la dreapta slavei în cerurile preaînalte,
4cu mult mai presus decât îngerii, pentru că Numele pe care l-a moştenit este un Nume cu mult mai strălucit decât al lor.
5Într-adevăr, căruia dintre îngeri i-a spus Dumnezeu vreodată: Tu eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut, sau, la fel: Eu îi voi fi Tată, iar El îmi va fi Fiu!
6Iar când Îl aduce în lume pe Fiul Său întâi născut, El zice: Lui să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu!
7În vreme ce despre îngeri spune: El îi face pe îngerii Săi suflare de vânt, şi pe slujitorii Lui, văpăi de foc,
8despre Fiul spune: Tronul Tău, Dumnezeule, este veşnic şi sceptrul Împărăţiei Tale este sceptrul dreptăţii.
9Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea. De aceea, Dumnezeul Tău Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, cu untdelemnul bucuriei, mai presus decât pe părtaşii Tăi.
10Şi, încă: Tu, Doamne, ai întemeiat de la început pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11Ele pier, dar Tu dăinuieşti; toate se vor învechi ca o haină,
12le vei strânge ca pe o manta, le vei înfăşura şi le vei schimba la fel ca pe o haină. Dar Tu eşti acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
13Căruia dintre îngeri i-a spus El vreodată: Şezi la dreapta Mea până când îi voi pune pe toţi vrăjmaşii Tăi aşternut sub picioarele Tale?
14Oare nu sunt toţi îngerii nişte duhuri slujitoare trimise să-i slujească pe cei ce vor moşteni mântuirea?