1 Corinthians 5
1 De pretutindeni se aude că la voi este desfrânare, aşa o desfrânare cum nici la neamuri nu se întâlneşte, să trăiască cineva cu soţia tatălui său.
2 Iar voi rămâneţi la fel de semeţi, în loc să fi plâns mai degrabă şi să-l fi scos până acum din mijlocul vostru pe cel ce face o astfel de faptă.
3 Căci eu, nefiind cu trupul între voi, dar fiind prezent cu duhul, deja am judecat ca unul acolo de faţă, pe cel ce a făcut aşa ceva.
4 În Numele Domnului nostru Iisus Hristos fiind adunaţi, aşadar, voi şi duhul meu împreună cu puterea Domnului nostru Iisus,
5 să-l daţi pe un astfel de om Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului.
6 Lăudăroşenia voastră nu e bună. Nu ştiţi că puţină plămădeală dospeşte tot aluatul?
7 Curăţiţi plămădeala cea veche, ca să fiţi un aluat nou, precum şi sunteţi, fără drojdie, căci Paştele nostru a fost jertfit: adică, Hristos.
8 Aşa încât prăznuim nu cu plămădeala cea veche, nici cu drojdia răutăţii şi a vicleniei, ci cu azimele adevărului şi ale curăţiei inimii.
9 V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii,
10 dar nu vorbeam de toţi desfrânaţii acestei lumi sau de lacomi, de răpitori sau de idolatri, căci altfel ar trebui să ieşiţi din lumea aceasta.
11 Acum însă v-am scris să nu vă amestecaţi cu acela care, deşi se numeşte frate, este desfrânat sau lacom, idolatru sau ocărâtor, beţiv sau hrăpăreţ. Cu unul ca acesta nici să nu staţi la masă.
12 Fiindcă ce treabă am eu să-i judec pe cei din afară? Dar pe cei dintre voi nu trebuie să îi judecaţi voi?
13 Pe cei din afară îi judecă Dumnezeu. Scoateţi-l afară dintre voi pe cel rău!