1Și îngerul care vorbea cu mine s‐a întors și m‐a deșteptat, ca pe omul care este deșteptat din somn.
2Și mi‐a zis: Ce vezi? Și am zis: Văd și iată, un sfeșnic cu totul de aur, și în vârful lui un potir și cele șapte candele ale lui pe el; sunt șapte țevi pentru fiecare din candelele care sunt la vârful lui:
3și doi măslini lângă el, unul la dreapta potirului, și altul la stânga lui.
4Și am răspuns și am spus îngerului care vorbea cu mine, zicând: Domnul meu, ce sunt acestea?
5Și îngerul care vorbea cu mine a răspuns, și mi‐a zis: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu!
6Și el a răspuns și mi‐a vorbit, zicând: Acesta este cuvântul Domnului către Zorobabel, zicând: Nu prin putere și nu prin tărie, ci prin Duhul meu, zice Domnul oștirilor.
7Cine ești tu, munte mare? Înaintea lui Zorobabel vei fi un șes: și el va scoate piatra cea mai înaltă cu strigările: Îndurare, îndurare pentru el.
8Și cuvântul Domnului a fost către mine, zicând:
9Mâinile lui Zorobabel au întemeiat casa aceasta și mâinile lui o vor sfârși și vei cunoaște că Domnul oștirilor m‐a trimis la voi.
10Căci cine a disprețuit ziua lucrurilor mici? Căci acești șapte se vor bucura când vor vedea cumpăna în mâna lui Zorobabel; aceștia sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul.
11Atunci am răspuns și i‐am zis: Ce sunt acești doi măslini din dreapta și din stânga sfeșnicului?
12Și am răspuns a doua oară, și i‐am zis: Ce sunt aceste două ramuri de măslin, care stau lângă cele două țevi de aur, care varsă untdelemnul auriu din ele însele?
13Și el mi‐a răspuns zicând: Nu știi ce sunt acestea? Și am zis: Nu, domnul meu.
14Atunci a zis: Acestea sunt cei doi unși care stau lângă Domnul întregului pământ.