1Unde s‐a dus iubitul tău, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro s‐a abătut iubitul tău? Și îl vom căuta cu tine.
2Iubitul meu s‐a coborât în grădina sa, la straturile de mirozne, să pască în grădini și să culeagă crini.
3Eu sunt a iubitului meu și iubitul meu este al meu. El paște turma între crini.
4Frumoasă ești, iubita mea, ca Tirța, plăcută ca Ierusalimul, cumplită ca cetele cu steaguri!
5Întoarce‐ți ochii de la mine, căci mă turbură. Părul tău este ca o turmă de capre pe povârnișul Galaadului.
6Dinții tăi sunt ca o turmă de mioare, care ies din scăldătoare, care toate nasc gemeni și între ele nu este niciuna stearpă.
7Obrajii tăi sunt ca o bucată de rodie după mahrama ta.
8Sunt șaizeci de împărătese și optzeci de țiitoare și fecioare fără număr.
9Porumbița mea, neprihănita mea, este numai una; ea este singură la mamă‐sa, este aleasa celei ce a născut‐o. Fetele au văzut‐o și au fericit‐o; împărătesele și țiitoarele au lăudat‐o:
10Cine‐i aceasta care se arată ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, cumplită ca cetele cu steaguri?
11Mă coborîsem în grădina cu alune ca să văd verdeața din vale, să văd dacă a înverzit vița, dacă au înflorit rodiile.
12Înainte ca să bag de seamă sufletul meu m‐a pus pe carele poporului meu voitor.
13Întoarce‐te, întoarce‐te, Sulamito! Întoarce‐te, întoarce‐te, să te privim! Pentru ce vă uitați la Sulamita, ca la jocul a două cete?