1Și am văzut un cer nou și un pământ nou; căci cerul dintâi și pământul dintâi se duseseră și marea nu mai este.
2Și am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3Și am auzit un glas mare din scaunul de domnie zicând: Iată cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și el va locui cu ei și ei vor fi poporul lui și Dumnezeu însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor:
4și va șterge orice lacrimă din ochii lor; și moartea nu va mai fi, nici tânguire, nici strigăt, nici durere nu va mai fi, fiindcă cele dintâi s‐au dus.
5Și Cel ce șade pe scaunul de domnie a zis: Iată eu fac toate noi. Și zice: Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt credincioase și adevărate.
6Și mi‐a zis: S‐a făcut! Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Eu voi da celui însetat din izvorul apei vieții în dar.
7Biruitorul va moșteni acestea și eu îi voi fi Dumnezeu și el îmi va fi fiu.
8Iar în privința fricoșilor și necredincioșilor și urâcioșilor și omorâtorilor și curvarilor și fermecătorilor și închinătorilor la idoli și tuturor mincinoșilor, partea lor va fi în iazul care arde cu foc și pucioasă, care este moartea a doua.
9Și unul din cei șapte îngeri, care au cele șapte potire umplute cu cele din urmă șapte răni, a venit și a vorbit cu mine zicând: Vino aici, îți voi arăta pe mireasa, nevasta Mielului.
10Și m‐a dus în Duh pe un munte mare și înalt și mi‐a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, pogorându‐se din cer de la Dumnezeu,
11având slava lui Dumnezeu; luminătorul ei era asemenea cu o piatră foarte scumpă, ca piatra de iaspis, sticlind ca cristalul.
12Ea avea un zid mare și înalt, avea douăsprezece porți, și la porți doisprezece îngeri, și nume scrise deasupra, care sunt ale celor douăsprezece seminții ale copiilor lui Israel.
13Dinspre răsărit erau trei porți; și dinspre miazănoapte trei porți; și dinspre miazăzi trei porți; și dinspre apus trei porți.
14Și zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele douăsprezece nume, ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15Și cel ce vorbea cu mine avea ca măsură o trestie de aur ca să măsoare cetatea și porțile ei și zidul ei.
16Și cetatea este în patru unghiri și lungimea ei este cât lățimea. Și a măsurat cetatea cu trestie până la douăsprezece mii de stadii: lungimea și lărgimea și înălțimea ei erau deopotrivă.
17Și a măsurat zidul ei, o sută patruzeci și patru de coți, după măsură de om, adică a îngerului.
18Și ziditura zidului ei era de iaspis; și cetatea era de aur curat, asemenea cristalului curat.
19Temeliile zidului cetății erau împodobite cu orice piatră scumpă; întâia temelie era de iaspis, a doua de safir, a treia de halchedon, a patra de smarald,
20a cincea de sardonix, a șasea de sardiu, a șaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopraz, a unsprezecea de iacint, a douăsprezecea de ametist.
21Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare; fiecare din porți era dintr‐un singur mărgăritar. Și ulița cetății era de aur curat, ca cristalul străveziu.
22Și n‐am văzut Templu în ea, pentru că Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic este Templul ei și Mielul.
23Și cetatea n‐are trebuință de soare, nici de lună ca s‐o lumineze: fiindcă slava lui Dumnezeu a luminat‐o și candela ei este Mielul.
24Și Neamurile vor umbla prin lumina ei și împărații pământului îi aduc slava lor.
25Și porțile ei nu sunt închise nicidecum ziua, căci nu va fi noapte acolo.
26Și‐i vor aduce slava și cinstea Neamurilor.
27Și nu intră nicidecum în ea nimic de rând, nici cine face urâciune și minciună, ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.