1Doamne Dumnezeul mântuirii mele, zi și noapte am strigat înaintea ta.
2Să intre rugăciunea mea înaintea ta. Pleacă‐ți urechea la strigarea mea.
3Căci sufletul meu este sătul de rele și viața mea se apropie de Șeol.
4Sunt socotit cu cei ce se coboară în groapă, sunt ca un om care n‐are putere.
5Întins între morți, ca cei uciși care zac în mormânt, de care nu‐ți mai aduci aminte și care sunt tăiați de sub mâna ta.
6M‐ai pus în groapa cea mai de jos, în locuri întunecoase, în adâncimi.
7Mânia ta zace greu asupra mea și m‐ai apăsat cu toate valurile tale.
8Ai depărtat pe cunoscuții mei de la mine; m‐ai făcut o urâciune lor: sunt închis și nu pot ieși.
9Ochiul meu lâncezește de întristare. Te‐am chemat, Doamne, în fiecare zi; mi‐am întins mâinile către tine.
10Oare morților le vei arăta o minune? Se vor scula oare umbrele și te vor lăuda?
11Vor spune oare în mormânt bunătatea ta? Credincioșia ta în Pierzare?
12Se va cunoaște oare în întuneric minunea ta și dreptatea ta în țara uitării?
13Și eu, Doamne, am strigat către tine, și rugăciunea mea te va întâmpina dimineața.
14Pentru ce, Doamne, îmi lepezi sufletul? De ce îți ascunzi fața de mine?
15Din tinerețe sunt necăjit și aproape să‐mi dau duhul; sufăr spaimele tale și nu știu unde sunt.
16Mâniile tale au trecut peste mine, înfricoșările tale m‐au prăpădit:
17m‐au înconjurat ca o apă toată ziua; m‐au cuprins de tot.
18Ai depărtat de la mine pe prieteni și tovarăși, cunoscuții mei sunt întuneric.