1Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.
2Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.
3Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?
4Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă.
5Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.
6Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.
7La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.
8Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru.
9Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.
10Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.
11O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.
12Și a ta, Doamne, este îndurarea, căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.