Psalms 62
1 Numai în Dumnezeu este liniștit sufletul meu; de la el este mântuirea mea.
2 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt, nu mă voi clătina mult.
3 Până când vă veți repezi asupra unui om? Îl veți prăbuși oare toți ca pe un perete plecat, sau ca pe un zid gata să se surpe?
4 Ei se sfătuiesc numai să‐l răstoarne din înălțimea sa; se desfată în minciuni; cu gura binecuvântă și înăuntru blestemă.
5 Dar tu, suflete al meu, liniștește‐te în Dumnezeu; căci de la el este așteptarea mea.
6 Numai el este stânca mea și mântuirea mea, turnul meu cel înalt; nu mă voi clătina.
7 La Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; stânca puterii mele și adăpostul meu este în Dumnezeu.
8 Poporule, — încredeți‐vă în el în toate vremurile; vărsați‐vă inima înaintea lui; Dumnezeu este adăpostul nostru.
9 Cei de jos sunt numai o suflare, cei de sus sunt o minciună; puși în cumpănă toți sunt mai ușori decât o suflare.
10 Nu vă încredeți în apăsare și nu vă puneți nădejdea deșartă în răpire. Dacă sporește bogăția, nu vă alipiți inima de ea.
11 O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit aceasta: că puterea este a lui Dumnezeu.
12 Și a ta, Doamne, este îndurarea, căci tu răsplătești fiecărui om după fapta lui.