1De ce se îmbulzesc cu zarvă neamurile și popoarele cugetă deșertăciune?
2Împărații pământului se scoală și mai marii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului și împotriva Unsului său zicând:
3Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi funiile lor.
4Cel ce locuiește în ceruri va râde, Domnul își va bate joc de ei.
5Atunci le va vorbi în mânia sa și‐i va înspăimânta în aprinderea sa.
6Și eu am uns pe împăratul meu peste Sion, muntele sfințeniei mele.
7Voi vesti hotărârea: Domnul mi‐a zis: Tu ești Fiul meu, astăzi te‐am născut.
8Cere de la mine și‐ți voi da neamurile drept moștenire și marginile pământului drept stăpânire.
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfărâma ca vasele olarului.
10Și acum înțelepțiți‐vă împăraților, învățați‐vă, judecători ai pământului.
11Slujiți Domnului cu frică și bucurați‐vă cu cutremur!
12Sărutați pe Fiul, ca să nu se mânie și să fiți pierduți pe cale, căci mânia lui se va aprinde curând. Ferice de toți care își pun încrederea în el.