1Te iubesc Doamne, tăria mea.
2Domnul este stânca mea și cetățuia mea și izbăvitorul meu; Dumnezeul meu, stânca mea, în el îmi voi pune încrederea; scutul meu și cornul mântuirii mele, turnul meu cel înalt!
3Voi chema pe Domnul care este vrednic de lăudat și voi fi mântuit de vrăjmașii mei.
4M‐au înconjurat legăturile morții și m‐au înspăimântat șuvoaiele lui Belial,
5m‐au învăluit legăturile Șeolului; au venit peste mine lațurile morții.
6În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul și am strigat către Dumzeul meu. El a auzit din templul său glasul meu și strigătul meu a venit înaintea lui la urechile sale.
7Atunci pământul s‐a zguduit și s‐a cutremurat și temeliile munților s‐au mișcat și s‐au clătinat, pentru că se mâniase.
8Se ridica fum din nările lui și foc mistuia din gura lui; cărbuni ardeau din ea.
9Și el a plecat cerurile și s‐a pogorât și un întuneric gros era sub picioarele sale.
10Călărea pe un heruvim și zbura; da, plutea pe aripile vântului.
11A făcut întunericul ascunzătoarea lui, cortul lui împrejurul lui, întuneric de ape, nori deși ai cerurilor.
12Din strălucirea care era înaintea lui treceau norii săi cei deși, grindină și cărbuni de foc.
13Și Domnul a tunat în ceruri și Cel Preaînalt a făcut să‐i răsune glasul: grindină și cărbuni de foc.
14Și‐a aruncat săgețile și i‐a împrăștiat; da, fulgere multe și i‐a risipit.
15Atunci fundurile apelor s‐au arătat și temeliile lumii s‐au descoperit de certarea ta, Doamne, de vuietul suflării nărilor tale!
16El și‐a întins mâna din înălțime, m‐a apucat, m‐a scos din ape mari.
17El m‐a scăpat de puternicul meu vrăjmaș și de cei ce mă urau, căci erau prea tari pentru mine.
18Au venit peste mine în ziua necazului meu, dar Domnul a fost sprijinul meu
19și m‐a scos la loc larg. M‐a scăpat pentru că i‐a plăcut de mine.
20Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, mi‐a întors după curățenia mâinilor mele.
21Căci am păzit căile Domnului și nu m‐am depărtat cu răutate de Dumnezeul meu.
22Căci toate judecățile lui au fost înaintea mea și așezămintele lui nu le‐am depărtat de la mine.
23Și am fost desăvârșit înaintea lui și m‐am păzit de nelegiuirea mea.
24De aceea Domnul mi‐a răsplătit după dreptatea mea, după curățenia mâinilor mele înaintea ochilor săi.
25Cu cel milos te vei arăta milos, cu bărbatul desăvârșit te vei arăta desăvârșit.
26Cu cel curat te vei arăta curat, și cu cel strâmb te vei arăta strâmb.
27Căci vei mântui poporul necăjit și vei coborî ochii trufași.
28Căci tu vei lumina candela mea: Domnul Dumnezeul meu va lumina întunericul meu.
29Căci cu tine alerg asupra unei cete și cu Dumnezeul meu sar peste un zid.
30Dumnezeu, calea lui este desăvârșită; cuvântul Domnului este încercat, el este un scut pentru toți care își pun încrederea în el.
31Căci cine este Dumnezeu afară de Domnul? Și cine este o stâncă afară de Dumnezeul nostru,
32Dumnezeul care mă încinge cu putere și‐mi face desăvârșită calea mea?
33El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă pune pe înălțimile mele.
34El îmi deprinde mâinile la război și brațele mele întind arcul de aramă.
35Și tu mi‐ai dat scutul mântuirii tale și dreapta ta m‐a sprijinit și bunătatea ta m‐a făcut mare.
36Tu mi‐ai lărgit pașii sub mine și nu mi‐au alunecat gleznele.
37Voi urmări pe vrăjmașii mei și‐i voi ajunge și nu mă voi întoarce până nu vor fi nimiciți.
38Îi voi sfărâma ca să nu se mai ridice; vor cădea sub picioarele mele.
39Căci tu m‐ai încins cu putere spre luptă; ai plecat sub mine pe cei ce se ridicau împotriva mea.
40Și ai făcut pe vrăjmașii mei să‐și întoarcă spatele la mine; și am nimicit pe cei ce mă urăsc.
41Ei au strigat, dar nu era nici un mântuitor: au strigat către Domnul dar nu le‐a răspuns.
42Și i‐am tocat ca pulberea înaintea vântului, i‐am vărsat ca noroiul de pe ulițe.
43Tu m‐ai izbăvit din certele poporului; m‐ai pus cap neamurilor: un popor pe care nu‐l cunoșteam îmi va sluji.
44Cum vor auzi de mine, mă vor asculta: fiii străinilor mă lingușesc.
45Fiii străinilor se vor veșteji și vor ieși tremurând din locurile lor închise.
46Viu este Domnul și binecuvântată să fie stânca mea și înălțat să fie Dumnezeul mântuirii mele:
47Dumnezeul, care mă răzbună și îmi supune popoarele sub mine.
48El mă scapă de vrăjmașii mei; da, tu m‐ai înălțat mai presus de cei ce se ridică împotriva mea, mă izbăvești de omul asupritor.
49De aceea, Doamne, îți voi aduce mulțumiri între neamuri și voi cânta laude numelui tău.
50El dă mari izbăviri împăratului său și arată îndurare unsului său, lui David și seminței sale în veac.