Psalms 141
1 Doamne, am strigat către tine, grăbește spre mine. Pleacă urechea la glasul meu când strig către tine.
2 Rugăciunea mea să se îndrepte ca tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor mele ca jertfa de seară.
3 Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4 Nu‐mi abate inima la lucru rău ca să fac fapte de răutate cu oamenii care lucrează nelegiuirea. Și să nu mănânc din mâncările gustoase ale lor.
5 Lovească‐mă cel drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei.
6 Când judecătorii lor sunt prăbușiți de pe stâncă, atunci vor auzi cuvintele mele, căci sunt dulci.
7 Cum se brăzdează și se spintecă pământul, oasele noastre sunt risipite la gura Șeolului.
8 Căci ochii mei sunt spre tine, Doamne Dumnezeule. În tine îmi pun încrederea: nu părăsi sufletul meu.
9 Păzește‐mă de cursa pe care mi‐au întins‐o ei și de capcanele lucrătorilor nelegiuirii.
10 Cei răi să cadă în înseși mrejile lor, iar eu să trec pe lângă ele.