1Doamne, am strigat către tine, grăbește spre mine. Pleacă urechea la glasul meu când strig către tine.
2Rugăciunea mea să se îndrepte ca tămâia înaintea ta, ridicarea mâinilor mele ca jertfa de seară.
3Pune, Doamne, o strajă gurii mele; păzește ușa buzelor mele.
4Nu‐mi abate inima la lucru rău ca să fac fapte de răutate cu oamenii care lucrează nelegiuirea. Și să nu mănânc din mâncările gustoase ale lor.
5Lovească‐mă cel drept, este bunăvoință; și să mă mustre: este untdelemn pe cap; capul meu nu‐l va lepăda, căci chiar în răutatea lor, rugăciunea mea este pentru ei.
6Când judecătorii lor sunt prăbușiți de pe stâncă, atunci vor auzi cuvintele mele, căci sunt dulci.
7Cum se brăzdează și se spintecă pământul, oasele noastre sunt risipite la gura Șeolului.
8Căci ochii mei sunt spre tine, Doamne Dumnezeule. În tine îmi pun încrederea: nu părăsi sufletul meu.
9Păzește‐mă de cursa pe care mi‐au întins‐o ei și de capcanele lucrătorilor nelegiuirii.
10Cei răi să cadă în înseși mrejile lor, iar eu să trec pe lângă ele.