1Ferice de cei fără prihană în cale, care umblă în Legea Domnului.
2Ferice de cei ce păzesc mărturiile sale, care‐l caută din toată inima;
3da, care nu fac nicio nedreptate; ei umblă în căile sale.
4Tu ne ‐ai poruncit îndrumările tale ca să le păzim cu îngrijire.
5O, de s‐ar întări căile mele, să păzească așezămintele tale!
6Atunci nu mă voi rușina când voi lua seama la toate poruncile tale.
7Îți voi mulțumi în curățenia inimii, când voi învăța judecățile dreptății tale.
8Voi ține așezămintele tale, nu mă părăsi de tot!
9Prin ce își va ține tânărul calea sa curată? Luând seama la ea după cuvântul tău.
10Te‐am căutat cu toată inima mea; nu mă lăsa să rătăcesc de la poruncile tale.
11Cuvântul tău l‐am ascuns în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva ta.
12Binecuvântat ești, Doamne! Învață‐mă așezămintele tale.
13Am istorisit cu buzele mele toate judecățile gurii tale.
14M‐am bucurat de calea mărturiilor tale ca de toate bogățiile.
15Voi cugeta la îndrumările tale și voi lua seama la cărările tale.
16Mă voi desfăta în așezămintele tale, nu voi uita cuvântul tău.
17Fă bine robului tău și voi trăi și voi păzi cuvântul tău.
18Deschide‐mi ochii și voi vedea lucrurile minunate care sunt în Legea ta!
19Sunt un străin de loc pe pământ; nu ascunde poruncile tale de mine!
20Sufletul meu este zdrobit de dorul judecăților tale în toată vremea.
21Tu ai mustrat pe cei mândri, cei blestemați, care se rătăcesc de la poruncile tale.
22Prăvălește de peste mine ocara și disprețul, căci am păzit mărturiile tale.
23Chiar mai marii au șezut și au vorbit împotriva mea; dar robul tău cugetă la așezămintele tale
24și mărturiile tale sunt desfătarea mea, sfătuitorii mei.
25Mi se lipește sufletul meu de țărână, însuflețește‐mă după cuvântul tău.
26Am spus căile mele și mi‐ai răspuns: învață‐mă așezămintele tale.
27Fă‐mă să înțeleg calea poruncilor tale și voi cugeta la lucrurile tale minunate.
28Îmi lăcrimează sufletul de întristare: întărește‐mă după cuvântul tău.
29Depărtează de la mine calea minciunii și dă‐mi Legea ta, în îndurarea ta.
30Am ales calea credincioșiei, am pus înaintea mea judecățile tale.
31Sunt lipit de mărturiile tale: Doamne, nu mă lăsa să fiu rușinat.
32Voi alerga pe calea poruncilor tale când îmi vei scoate inima la larg.
33Învață‐mă, Doamne, calea așezămintelor tale și o voi păzi până la sfârșit.
34Dă‐mi pricepere și voi păzi Legea ta și o voi ține cu toată inima.
35Fă‐mă să umblu pe cărarea poruncilor tale, căci în ea aflu plăcere.
36Pleacă‐mi inima la mărturiile tale și nu la lăcomie de bani.
37Întoarce‐mi ochii de la privirea deșertăciunii și însuflețește‐mă în calea ta.
38Întărește cuvântul tău robului tău care se ține de frica ta!
39Depărtează ocara mea de care mă tem, căci judecățile tale sunt bune.
40Iată, am dorit după îndrumările tale: însuflețește‐mă în dreptatea ta!
41Și să vină la mine îndurarea ta, Doamne, mântuirea ta, după cuvântul tău!
42Și voi avea ce răspunde celui ce mă ocărăște, căci mă încred în cuvântul tău.
43Și nu lua de tot din gura mea cuvântul adevărului, căci am nădăjduit în judecățile tale
44și voi păzi Legea ta necurmat, în veci de veci.
45Și voi umbla la larg, căci am căutat îndurările tale.
46Voi vorbi de mărturiile tale înaintea împăraților și nu mă voi rușina.
47Și mă voi desfăta în poruncile tale pe care le‐am iubit.
48Îmi voi ridica mâinile spre poruncile tale pe care le‐am iubit și voi cugeta la așezămintele tale.
49Adu‐ți aminte de cuvântul către robul tău, prin care m‐ai făcut să nădăjduiesc.
50Aceasta este mângâerea mea în apăsarea mea: că cuvântul tău m‐a însuflețit.
51Cei mândri și‐au râs foarte mult de mine; totuși eu nu m‐am abătut de la Legea ta.
52Mi‐am adus aminte de judecățile tale din veac, Doamne, și m‐am mângâiat.
53M‐a apucat mânie arzătoare din pricina celor răi care părăsesc Legea ta.
54Așezămintele tale au fost cântările mele în casa pribegiei mele.
55Mi‐am adus aminte de numele tău noaptea, Doamne, și am păzit Legea ta.
56Aceasta mi s‐a întâmplat pentru că am păzit îndrumările tale.
57Partea mea, Doamne, am zis, este să păzesc cuvintele tale.
58Am căutat bunăvoința ta din toată inima: îndură‐te de mine, după cuvântul tău.
59Am cugetat la căile mele și mi‐am întors picioarele spre mărturiile tale.
60M‐am grăbit și n‐am întârziat să păzesc poruncile tale.
61Funiile celor răi m‐au înconjurat, dar n‐am uitat Legea ta.
62Mă voi scula la miezul nopții să‐ți mulțumesc pentru judecățile dreptății tale.
63Sunt tovarășul tuturor celor ce se tem de tine și al celor ce țin îndrumările tale.
64Pământul este plin de îndurarea ta, Doamne, învață‐mă așezămintele tale!
65Tu ai făcut bine robului tău, Doamne, după cuvântul tău.
66Învață‐mă judecata bună și cunoștința, căci am crezut poruncile tale.
67Mai înainte de a fi necăjit, am rătăcit; dar acum păzesc cuvântul tău.
68Tu ești bun și binefăcător: învață‐mă așezămintele tale.
69Cei mândri au uneltit minciună împotriva mea; voi păzi îndrumările tale cu toată inima.
70Inima lor este grasă ca seul; dar eu mă desfăt în Legea ta.
71Este bine pentru mine că am fost smerit ca să învăț așezămintele tale.
72Mai bună este pentru mine Legea gurii tale decât mii de bucăți de aur și de argint.
73Mâinile tale m‐au făcut și m‐au întocmit: dă‐mi pricepere și voi învăța poruncile tale.
74Cei ce se tem de tine mă vor vedea și se vor bucura, pentru că am nădăjduit în cuvântul tău.
75Știu, Doamne, că judecățile tale sunt dreptate și din credincioșie m‐ai smerit.
76Fie, te rog, bunătatea ta spre mângâierea mea, după cuvântul tău către robul tău.
77Să vină la mine milele tale, ca să trăiesc; căci Legea ta este desfătarea mea.
78Să se rușineze cei mândri, căci au lucrat cu neadevăr față de mine; dar eu cuget la îndrumările tale.
79Să se întoarcă la mine cei ce se tem de tine și cei ce cunosc mărturiile tale.
80Fie inima mea fără prihană în așezămintele tale, ca să nu mă rușinez.
81Mi se sfârșește sufletul după mântuirea ta; dar nădăjduiesc în cuvântul tău.
82Mi se topesc ochii după cuvântul tău, zicând: Când mă vei mângâia?
83Căci am ajuns ca un burduf în fum; dar nu uit așezămintele tale.
84Câte sunt zilele robului tău? Când vei face judecată asupra celor ce mă prigonesc?
85Cei mândri mi‐au săpat gropi, ceea ce nu e după Legea ta.
86Toate poruncile tale sunt credincioșie; ei mă prigonesc pe nedrept: ajută‐mă!
87Puțin a lipsit să mă nimicească pe pământ; dar eu n‐am părăsit poruncile tale.
88Însuflețește‐mă după bunătatea ta și voi ține mărturia gurii tale.
89Doamne, cuvântul tău este așezat în ceruri în veac.
90Credincioșia ta este din neam în neam. Ai întemeiat pământul și el stă.
91Prin judecățile tale aceste lucruri stau astăzi, căci toate sunt slujitorii tăi.
92Dacă nu era Legea ta desfătarea mea, aș fi fost pierdut în necazul meu.
93Niciodată nu voi uita poruncile tale, căci prin ele m‐ai însuflețit.
94Sunt al tău, mântuiește‐mă; căci am căutat poruncile tale.
95Cei răi m‐au așteptat ca să mă piardă; dar eu voi lua aminte la mărturiile tale.
96Am văzut sfârșitul oricărei desăvârșiri; dar porunca ta este foarte întinsă.
97Cât iubesc Legea ta! Toată ziua ea este cugetarea mea.
98Poruncile tale mă fac mai înțelept decât pe vrăjmașii mei, căci sunt cu mine în veac.
99Am mai multă pricepere decât toți învățătorii mei, căci mărturiile tale sunt cugetarea mea.
100Înțeleg mai mult decât bătrânii, căci am păzit poruncile tale.
101Mi‐am oprit piciorul de la orice cale rea, ca să păzesc cuvântul tău.
102Nu m‐am abătut de la judecățile tale, căci tu m‐ai învățat.
103Cât de dulci sunt cuvintele tale cerului gurii mele! Da, mai dulci gurii mele decât mierea!
104Prin îndrumările tale mă cumințesc, de aceea urăsc orice cale a minciunii.
105Cuvântul tău este o candelă pentru piciorul meu și o lumină pentru cărarea mea.
106M‐am jurat și am ținut, că voi păzi judecățile dreptății tale.
107Sunt foarte necăjit, Doamne, însuflețește‐mă după cuvântul meu.
108Primește, te rog, darurile de bunăvoie ale gurii mele, Doamne, și învață‐mă judecățile tale!
109Sufletul meu este necurmat în mâna mea, dar Legea ta n‐o uit.
110Cei răi mi‐au întins cursă; dar nu m‐am rătăcit de la poruncile tale.
111Am luat mărturiile tale ca moștenire în veac, căci ele sunt bucuria inimii mele.
112Mi‐am plecat inima să împlinesc așezămintele tale în veac, până în sfârșit.
113Urăsc pe cei cu inima prefăcută, dar iubesc Legea ta.
114Tu ești ascunzătoarea mea și scutul meu; nădăjduiesc în cuvântul tău.
115Depărtați‐vă de la mine, făcători de rele, și voi păzi poruncile Dumnezeului meu.
116Sprijinește‐mă după cuvântul tău ca să trăiesc și nu lăsa să fiu rușinat în nădejdea mea.
117Sprijinește‐mă și voi fi la adăpost și mă voi uita necurmat spre așezămintele tale.
118Tu ai nimicit pe toți cei ce se abat de la așezămintele tale, căci viclenia lor este minciună.
119Ca zgura ai făcut să înceteze toți cei răi de pe pământ; de aceea iubesc mărturiile tale.
120Carnea mea se înfioară de frica ta și mă tem de judecățile tale.
121Am făcut judecată și dreptate; nu mă lăsa în puterea apăsătorilor mei.
122Fii chezășie spre binele robului tău; nu lăsa pe cei mândri să mă apese!
123Ochii mei se sfârșesc după mântuirea ta și după cuvântul dreptății tale.
124Fă cu robul tău după îndurarea ta și învață‐mă așezămintele tale.
125Eu sunt robul tău, dă‐mi pricepere ca să cunosc mărturiile tale.
126Este vremea pentru Domnul să lucreze: căci ei au stricat Legea ta.
127De aceea iubesc poruncile tale mai mult decât aurul, da, decât aurul curat.
128De aceea socotesc drepte toate îndrumările tale privitoare la toate lucrurile; și urăsc orice cale a minciunii.
129Mărturiile tale sunt minunate, de aceea le păzește sufletul meu.
130Descoperirea cuvintelor tale luminează, dă pricepere celor fără vicleșug.
131Mi‐am deschis gura larg și am sorbit; căci am dorit după poruncile tale.
132Întoarce‐te la mine și îndură‐te de mine, cum obișnuiești către cei ce iubesc numele tău.
133Întărește‐mi pașii în cuvântul tău și nu lăsa nelegiuirea să domnească peste mine!
134Răscumpără‐mă din apăsarea omului și voi păzi îndrumările tale!
135Fă să lucească fața ta peste robul tău și învață‐mă așezămintele tale!
136Râuri de apă curg din ochii mei, căci nu se păzește Legea ta.
137Doamne, tu ești drept și judecățile tale sunt drepte.
138Tu ai poruncit mărturiile tale în dreptate și nespusă credincioșie.
139Râvna mea m‐a mâncat, căci apăsătorii mei au uitat cuvintele tale.
140Cuvântul tău este foarte curat și robul tău îl iubește.
141Sunt mic și disprețuit: nu uit poruncile tale.
142Dreptatea ta este o dreptate veșnică și Legea ta adevărul.
143Nevoia și strâmtorarea m‐au apucat: totuși poruncile tale sunt desfătările mele.
144Dreptatea mărturiilor tale este în veac; dă‐mi pricepere și voi trăi.
145Am strigat din toată inima mea, răspunde‐mi, Doamne! Voi păzi așezămintele tale.
146Am strigat către tine, mântuiește‐mă și voi păzi mărturiile tale.
147Am întrecut zorile dimineții și am strigat: am nădăjduit în cuvântul tău.
148Ochii mei au întrecut străjile nopții, ca să cuget la cuvântul tău.
149Auzi glasul meu, după bunătatea ta; Doamne, însuflețește‐mă, după judecățile tale!
150Cei ce urmăresc răutate se apropie; ei sunt departe de Legea ta.
151Tu ești aproape, Doamne, și toate poruncile tale sunt adevăr.
152De mult am cunoscut din mărturiile tale că le‐ai întemeiat în veac.
153Vezi apăsarea mea și scapă‐mă, căci nu uit Legea ta.
154Apără‐mi pricina și răscumpără‐mă: însuflețește‐mă, după cuvântul tău.
155Mântuirea este departe de cei răi, căci nu caută așezămintele tale.
156Mare este îndurarea ta, Doamne! Însuflețește‐mă, după judecățile tale.
157Mulți sunt prigonitorii mei și potrivnicii mei; totuși nu m‐am abătut de la mărturiile tale.
158Am văzut pe vânzători și m‐am mâhnit, căci ei nu păzesc cuvântul tău.
159Vezi acum cât iubesc eu poruncile tale! Însuflețește‐mă, Doamne, după bunătatea ta.
160Suma cuvântului tău este adevărul și orice judecată a dreptății tale ține în veac.
161Mai marii m‐au prigonit fără cuvânt, dar inima mea se înfricoșează înaintea cuvântului tău.
162Mă bucur de cuvântul tău ca cel ce găsește o pradă mare.
163Urăsc minciuna și mi‐e scârbă de ea: dar iubesc Legea ta.
164De șapte ori pe zi te laud pentru judecățile dreptății tale.
165Mare pace au cei ce iubesc Legea ta și nimic nu‐i face să se poticnească.
166Am nădăjduit în mântuirea ta, Doamne, și am făcut poruncile tale.
167Sufletul meu a păzit mărturiile tale și le iubește foarte mult.
168Am păzit poruncile tale și mărturiile tale; căci toate căile mele sunt înaintea ta.
169Să se apropie strigătul meu înaintea ta, Doamne! Dă‐mi pricepere, după cuvântul tău!
170Să vină cererea mea înaintea ta: scapă‐mă după cuvântul tău!
171Buzele mele vor turna laudă, când mă înveți așezămintele tale.
172Limba mea va vorbi de cuvântul tău, căci toate poruncile tale sunt dreptate.
173Fie mâna ta în ajutorul meu, căci am ales îndrumările tale.
174Am dorit după mântuirea ta, Doamne, și Legea ta este desfătarea mea.
175Să trăiască sufletul meu și te va lăuda și să mă ajute judecățile tale!
176Sunt rătăcit, ca o oaie pierdută: caută pe robul tău, căci nu uit poruncile tale.