1Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2căci gura celui rău și gura vicleniei s‐au deschis împotriva mea. Au vorbit împotriva mea cu limba minciunii.
3Și m‐au înconjurat cu cuvinte de ură și s‐au luptat împotriva mea fără cuvânt.
4Pentru iubirea mea ei sunt potrivnicii mei, dar eu alerg la rugăciune.
5Și ei mi‐au răsplătit rău pentru bine și cu ură pentru iubirea mea.
6Pune peste el pe un om rău și un pârâș să stea la dreapta lui.
7Când va fi judecat, să iasă vinovat și rugăciunea lui să ajungă păcat!
8Zilele lui să fie puține și slujba lui s‐o ia altul!
9Copiii lui să fie orfani și nevasta lui văduvă!
10Copiii săi să rătăcească și să cerșească și să‐și caute pâinea departe de locurile lor pustii.
11Cămătarul să arunce cursa peste tot ce este al lui și străinii să‐i prade munca!
12Să nu fie nimeni care să întindă îndurare asupra lui, nimeni să nu fie care să aibă milă de orfanii lui!
13Să i se stârpească urmașii, să li se șteargă numele în neamul următor!
14Nelegiuirea părinților lui să fie pomenită înaintea Domnului și păcatul mamei sale să nu se șteargă!
15Pururea să fie înaintea Domnului, ca să le stârpească pomenirea de pe pământ.
16Fiindcă nu și‐a adus aminte să arate îndurare, ci a prigonit pe cel sărac și nevoiaș și pe cel cu inimă zdrobită, ca să‐l ucidă.
17Și a iubit blestemul: să vină peste el! Și nu s‐a desfătat în binecuvântare: să fie departe de el!
18Și s‐a îmbrăcat cu blestemul ca și cu un veșmânt: să intre în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemnul în oasele lui!
19Să‐i fie ca o haină cu care se învelește și ca o cingătoare cu care se încinge necurmat!
20Aceasta să fie plata potrivnicilor mei de la Domnul și a celor ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
21Dar tu, lucrează pentru mine, Doamne Dumnezeule, pentru numele tău. Pentru că îndurarea ta este bună, scapă‐mă.
22Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.
23Mă trec ca o umbră ce se întinde. Sunt aruncat încoace și încolo ca lăcusta.
24Genunchii mi‐au slăbit de post și carnea mea și‐a pierdut din grăsime.
25Și am ajuns să fiu de ocara lor. Când mă văd, clatină din cap.
26Ajută‐mă, Doamne Dumnezeul meu! Mântuiește‐mă, după îndurarea ta,
27ca să cunoască ei că aceasta este mâna ta, că tu, Doamne, ai făcut‐o.
28Să blesteme ei, dar tu binecuvântă; când se vor scula ei, să se rușineze și robul tău să se bucure.
29Protivnicii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să se învelească în rușinea lor ca și cu o manta.
30Eu voi mulțumi mult Domnului cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31Căci a stat la dreapta celui nevoiaș ca să‐l mântuiască de cei ce‐i judecă sufletul.