Psalms 109
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea,
2 căci gura celui rău și gura vicleniei s‐au deschis împotriva mea. Au vorbit împotriva mea cu limba minciunii.
3 Și m‐au înconjurat cu cuvinte de ură și s‐au luptat împotriva mea fără cuvânt.
4 Pentru iubirea mea ei sunt potrivnicii mei, dar eu alerg la rugăciune.
5 Și ei mi‐au răsplătit rău pentru bine și cu ură pentru iubirea mea.
6 Pune peste el pe un om rău și un pârâș să stea la dreapta lui.
7 Când va fi judecat, să iasă vinovat și rugăciunea lui să ajungă păcat!
8 Zilele lui să fie puține și slujba lui s‐o ia altul!
9 Copiii lui să fie orfani și nevasta lui văduvă!
10 Copiii săi să rătăcească și să cerșească și să‐și caute pâinea departe de locurile lor pustii.
11 Cămătarul să arunce cursa peste tot ce este al lui și străinii să‐i prade munca!
12 Să nu fie nimeni care să întindă îndurare asupra lui, nimeni să nu fie care să aibă milă de orfanii lui!
13 Să i se stârpească urmașii, să li se șteargă numele în neamul următor!
14 Nelegiuirea părinților lui să fie pomenită înaintea Domnului și păcatul mamei sale să nu se șteargă!
15 Pururea să fie înaintea Domnului, ca să le stârpească pomenirea de pe pământ.
16 Fiindcă nu și‐a adus aminte să arate îndurare, ci a prigonit pe cel sărac și nevoiaș și pe cel cu inimă zdrobită, ca să‐l ucidă.
17 Și a iubit blestemul: să vină peste el! Și nu s‐a desfătat în binecuvântare: să fie departe de el!
18 Și s‐a îmbrăcat cu blestemul ca și cu un veșmânt: să intre în măruntaiele lui ca apa și ca untdelemnul în oasele lui!
19 Să‐i fie ca o haină cu care se învelește și ca o cingătoare cu care se încinge necurmat!
20 Aceasta să fie plata potrivnicilor mei de la Domnul și a celor ce vorbesc de rău împotriva sufletului meu.
21 Dar tu, lucrează pentru mine, Doamne Dumnezeule, pentru numele tău. Pentru că îndurarea ta este bună, scapă‐mă.
22 Căci sunt sărac și nevoiaș și mi‐este rănită inima înăuntrul meu.
23 Mă trec ca o umbră ce se întinde. Sunt aruncat încoace și încolo ca lăcusta.
24 Genunchii mi‐au slăbit de post și carnea mea și‐a pierdut din grăsime.
25 Și am ajuns să fiu de ocara lor. Când mă văd, clatină din cap.
26 Ajută‐mă, Doamne Dumnezeul meu! Mântuiește‐mă, după îndurarea ta,
27 ca să cunoască ei că aceasta este mâna ta, că tu, Doamne, ai făcut‐o.
28 Să blesteme ei, dar tu binecuvântă; când se vor scula ei, să se rușineze și robul tău să se bucure.
29 Protivnicii mei să fie îmbrăcați cu rușine și să se învelească în rușinea lor ca și cu o manta.
30 Eu voi mulțumi mult Domnului cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Căci a stat la dreapta celui nevoiaș ca să‐l mântuiască de cei ce‐i judecă sufletul.