1Binecuvântă, suflete al meu, pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat în măreție și strălucire!
2Cel ce se învelește cu lumina ca și cu o manta, cel ce întinde cerurile ca un covor!
3Cel ce pune bârnele cămărilor lui în ape; cel ce face norii carul său; cel ce umblă pe aripile vântului;
4cel ce face pe îngerii săi vânturi; și pe slujitorii săi flacări de foc.
5A întemeiat pământul pe picioarele sale; în veac nu se va clătina.
6L‐ai acoperit cu adâncul ca și cu un veșmânt; apele stăteau peste munți.
7La mustrarea ta au fugit, la glasul tunetului tău s‐au grăbit să fugă
8(munții s‐au ridicat, văile s‐au plecat) spre locul pe care li‐l așezasei tu.
9Ai pus o margine peste care nu vor trece; nu se vor mai întoarce ca să acopere pământul.
10El trimite izvoare în văi; ele curg printre munți.
11Ele adapă toate fiarele câmpurilor, măgarii sălbatici își potolesc setea.
12Lângă ele locuiesc păsările cerului; ele fac să le răsune glasul între ramuri.
13El adapă munții din cămările sale; pământul se satură cu rodul lucrărilor tale.
14El face să încolțească iarbă pentru vită și verdeață pentru trebuința omului, făcând să iasă pâine din pământ,
15și vinul care veselește inima omului; și face să‐i strălucească fața cu untdelemn și cu pâinea întărește inima omului.
16Copacii Domnului se satură; cedrii Libanului, pe care i‐a sădit,
17unde își fac păsările cuiburile lor, berzei îi sunt locuință pinii.
18Munții cei înalți sunt pentru țapi sălbatici; stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
19El a făcut luna pentru vremuri; soarele își cunoaște apusul.
20Tu faci întuneric și este noapte în care se mișcă fiarele pădurii.
21Puii de leu mugesc după pradă și își caută hrana de la Dumnezeu.
22Soarele răsare: se retrag și se culcă în vizuinile lor.
23Omul iese la lucrul său și la munca sa până seara.
24Doamne! Cât de multe sunt lucrările tale! Toate le‐ai făcut cu înțelepciune. Plin este pământul de bogățiile tale.
25Marea aceasta întinsă și largă: în ea mișună vietăți fără număr, mici și mari.
26Acolo se plimbă corăbiile și Leviatanul acela pe care l‐ai întocmit, ca să se joace în ea.
27Toate te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.
28Le dai, adună; îți deschizi mâna, se satură de bunuri.
29Îți ascunzi fața, se tulbură, le iei suflarea, pier și se întorc în țărână.
30Trimiți duhul tău: sunt zidite din nou și înnoiești fața pământului.
31Slava Domnului va fi în veci: Domnul se va bucura de lucrările sale!
32El privește spre pământ și se cutremură; atinge munții și fumegă.
33Voi cânta Domnului toată viața mea, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât voi fi.
34Fie‐i plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.
35Păcătoșii se vor sfârși de pe pământ și cei răi nu vor mai fi! Suflete al meu, binecuvântă pe Domnul! Lăudați pe Domnul!