Proverbs 8
1 Oare nu strigă înțelepciunea și nu face priceperea să i se audă glasul?
2 Stă în picioare pe vârful înălțimilor pe drum, la răspântii,
3 strigă tare la porți, la intrarea cetății, la intrarea pe uși:
4 Către voi, bărbaților, strig! Și glasul meu este către fiii oamenilor!
5 Înțelegeți, proștilor, prevederea; și voi, nebunilor, înțelegeți cu inima!
6 Ascultați, căci voi vorbi lucruri mărețe și deschiderea buzelor mele va fi lucruri drepte.
7 Căci cerul gurii mele va spune adevăr și răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt cu dreptate, nu este nimic sucit sau strâmb în ele.
9 Toate sunt netede pentru cel ce pricepe, și drepte pentru cei ce află cunoștință.
10 Primiți învățătura mea, și nu argint, și cunoștința mai bine decât aur ales!
11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubine, și toate lucrurile de dorit nu pot să se asemene cu ea.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu prevederea și găsesc cunoștința care vine din cugetare.
13 Frica de Domnul este: a urî răul. Eu urăsc mândria și semeția, și calea rea și gura înșelătoare.
14 Al meu este sfatul și cunoștința sănătoasă; eu sunt priceperea; eu am puterea.
15 Prin mine domnesc împărații și cârmuitorii fac dreptate.
16 Prin mine cârmuiesc mai marii și cei mari: toți judecătorii pământului.
17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută stăruitor mă vor găsi.
18 La mine este averea și cinstea, bunuri statornice și dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul curat, și câștigul meu mai bun decât argintul ales.
20 Eu umblu pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății;
21 ca să fac pe cei ce mă iubesc să moștenească bunuri statornice și să le umplu visteriile.
22 Domnul m‐a stăpânit la începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale de demult.
23 Din veșnicie am fost unsă, din început, înainte de a fi pământul.
24 Am fost născută când adâncurile nu erau, când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25 Mai înainte de a se fi înfipt munții, înaintea dealurilor am fost născută,
26 când încă nu făcuse pământul și câmpiile, nici începutul pulberii lumii.
27 Când gătea cerurile eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
28 când așeza norii de sus, când se făceau tari fântânile adâncului,
29 când punea asupra mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când rânduia temeliile pământului:
30 atunci eram lângă el meșter lucrător și eram zilnic desfătarea sa, veselindu‐mă pururea înaintea feței sale.
31 Și mă veseleam de partea locuită a pământului său, și desfătarea mea era în copiii oamenilor.
32 Și acum, fiilor, ascultați‐mă, căci ferice de cei ce păzesc căile mele!
33 Ascultați învățătura și fiți înțelepți și n‐o lepădați.
34 Ferice de omul care mă aude, veghind zilnic la ușile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
35 Căci cel ce mă găsește, găsește viața și va dobândi bunăvoința Domnului.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea, își face rău sufletului său. Toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.