1Fiul meu, nu uita îndrumarea mea, și să păzească inima ta poruncile mele;
2căci îți vor adăuga lungime de zile și ani de viață și pace.
3Îndurarea și adevărul să nu te părăsească. Leagă‐le în jurul gâtului tău; scrie‐le pe tabla inimii tale!
4Și vei afla har și bună înțelepciune în ochii lui Dumnezeu și ai omului.
5Încrede‐te în Domnul din toată inima ta și nu te sprijini pe priceperea ta!
6În toate căile tale recunoaște‐l și el va face cărările tale drepte.
7Nu fi înțelept în ochii tăi; teme‐te de Domnul și depărtează‐te de rău.
8Aceasta va fi sănătate buricului tău și stropire oaselor tale.
9Cinstește pe Domnul cu avutul tău și cu pârga din tot venitul tău;
10și grânarele ți se vor umplea cu belșug și teascurile tale vor revărsa mustul.
11Fiul meu, nu disprețui învățătura Domnului și nici nu te scârbi de mustrarea lui.
12Căci Domnul mustră pe cine iubește, ca un tată pe fiul în care se desfată.
13Ferice de omul care află înțelepciune și de omul care capătă înțelegere.
14Căci câștigarea ei este mai bună decât câștigarea argintului și venitul ei este mai bun decât al aurului curat.
15Este mai de preț decât rubinele și tot ce poți dori nu se aseamănă cu ea.
16În dreapta ei este lungime de zile. În stânga ei bogății și cinste.
17Căile ei sunt căi de plăcere și toate cărările ei sunt pace.
18Ea este un pom al vieții pentru cei ce o îmbrățișadă și ferice de oricine o ține tare.
19Domnul a întemeiat pământul prin înțelepciune; a întărit cerurile prin pricepere.
20Prin cunoștința lui adâncurile s‐au despicat și cerurile picură rouă.
21Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi. Păzește înțelepciunea sănătoasă și prevederea;
22și ele vor fi viață pentru sufletul tău și podoabă pentru gâtul tău.
23Atunci vei merge fără teamă pe calea ta și nu‐ți vei zdrobi piciorul.
24Când te vei culca, nu te vei teme; da, te vei culca și somnul îți va fi dulce.
25Nu te teme de spaima năpraznică, nici de pustiirea celor răi, când vine;
26căci Domnul va fi încrederea ta și‐ți va feri piciorul să fie prins.
27Nu opri binele de la cel căruia i se cuvine, dacă stă în puterea mâinii tale să‐l faci.
28Nu zice aproapelui tău: Du‐te și mai vino și îți voi da mâine, când ai ce da.
29Nu născoci rău împotriva aproapelui tău, deoarece locuiește fără temere cu tine.
30Nu te certa cu cineva fără cuvânt, dacă nu ți‐a făcut niciun rău.
31Nu pizmui pe bărbatul aprig și nu alege vreuna din căile sale.
32Căci cel înrăutățit este o urâciune pentru Domnul, dar prietenia lui este cu cei drepți.
33Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar el binecuvântează locuința drepților.
34El cu adevărat își bate joc de batjocoritori, dar dă har celor smeriți.
35Cei înțelepți vor moșteni slava, dar rușinea va înălța pe cei nebuni.