1Mai mult prețuiește săracul care umblă în neprihănirea sa decât cel cu buze înrăutățite și nebun.
2Un suflet fără cunoștință nu este bine și cel ce se grăbește cu picioarele pășește greșit.
3Nebunia omului îi sucește calea și inima lui se aprinde împotriva Domnului.
4Bogăția adaugă mulți prieteni, dar săracul este despărțit de prietenul său.
5Martorul mincinos nu va fi socotit nevinovat și cel ce spune minciuni nu va scăpa.
6Mulți vor căuta bunăvoința celui darnic și oricine este prieten celui ce dă daruri.
7Toți frații săracului îl urăsc: cu cât mai mult se depărtează de el prietenii săi! El aleargă după ei cu vorbe, dar s‐au dus!
8Cel ce‐și dobândește minte își iubește sufletul; cel ce păzește priceperea va afla fericirea.
9Martorul mincinos nu va fi socotit nevinovat și cel ce spune minciuni va fi pierdut.
10Nebunului nu‐i șade bine răsfățarea; cu cât mai puțin slugii să domnească peste mai mari.
11Cumințenia omului îl face încet la mânie și slava lui este să treacă cu vederea o greșeală.
12Mânia împăratului este ca răcnetul leului, dar bunăvoința sa este ca roua pe iarbă.
13Fiul nebun este nenorocirea tatălui său și certurile nevestei sunt o picătură necurmată.
14Casa și averea sunt moștenire de la părinți, dar o nevastă cu minte este de la Domnul.
15Lenea aruncă în somn adânc și sufletul leneș va flămânzi.
16Cel ce păzește porunca își păzește sufletul; dar cel ce își disprețuiește căile va muri.
17Cel ce se îndură de sărac împrumută pe Domnul și el îi va plăti înapoi fapta bună.
18Pedepsește pe fiul tău căci încă este nădejde, dar să nu‐ți pui sufletul ca să‐l omori.
19Un om de mare mânie își va purta pedeapsa; căci dacă‐l vei izbăvi, va trebui s‐o faci iarăși.
20Ascultă sfatul și primește învățătura, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
21Multe sunt gândurile în inima omului, dar hotărârea Domnului, aceea va sta.
22Ceea ce atrage la un om este bunătatea sa și mai mult prețuiește săracul decât mincinosul.
23Frica Domnului duce la viață și cel ce o are se va odihni sătul, nu va fi cercetat de rău.
24Leneșul își îngroapă mâna în strachină și nici măcar n‐o va duce iarăși la gura sa.
25Bate pe batjocoritor și cel prost se va cuminți; mustră pe cel cu pricepere și el va înțelege cunoștința.
26Cel ce pradă pe tatăl său și alungă pe mamă‐sa, este un fiu aducător de rușine și de ocară.
27Încetează, fiul meu, să asculți învățătura care abate de la cuvintele cunoștinței.
28Un martor al lui Belial își râde de dreptate și gura celor răi înghite nelegiuirea.
29Judecățile sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile pentru spinarea nebunilor.