1Dacă este deci vreo mângâiere în Hristos, dacă este vreo ușurare de iubire, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreo duioșie și îndurare,
2împliniți‐mi bucuria ca să gândiți aceeași, având aceeași iubire, cu un suflet, gândind una și aceeași.
3Nu faceți nimic din duh de partidă, nici din slavă deșartă, ci cu smerenie de gândire, socotindu‐vă unul pe altul mai presus decât pe sine însuși,
4necăutând fiecare ale sale, ci fiecare și cele ale altora.
5Gândiți în voi aceasta ce era și în Hristos Isus,
6care, fiind în formă de Dumnezeu, n‐a socotit ceva de răpit ca să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
7ci s‐a dezbrăcat pe sine însuși, luând formă de rob, făcându‐se în asemănarea oamenilor
8și în înfățișare fiind aflat ca un om, s‐a smerit pe sine, făcându‐se ascultător până la moarte, moarte însă de cruce.
9De aceea și Dumnezeu l‐a înălțat foarte sus și i‐a dăruit numele care este mai presus de orice nume,
10pentru ca în numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor cerești și al celor pământești și al celor de sub pământ,
11și orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domn.
12Astfel dar, iubiții mei, după cum totdeauna ați ascultat, nu numai ca fiind eu de față, ci cu mult mai mult acum în lipsa mea, lucrați cu frică și cutremur mântuirea voastră.
13Căci Dumnezeu este cel ce lucrează în voi și a voi și a lucra pentru buna sa plăcere.
14Faceți toate fără cârtiri și fără îndoieli,
15ca să fiți fără vină și fără răutate, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur în mijlocul unui neam strâmb și sucit, între care străluciți ca luminători în lume,
16având la voi cuvântul vieții, ca pricină de laudă pentru mine, la ziua lui Hristos, că n‐am alergat în zadar, nici nu m‐am ostenit în zadar.
17Ci și dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre, mă bucur și mă bucur cu voi toți.
18Și în același chip bucurați‐vă și voi și bucurați‐vă împreună cu mine.
19Nădăjduiesc dar în Domnul Isus ca să vă trimit îndată pe Timotei, pentru ca să fiu și eu cu inimă bună după ce voi cunoaște cele despre voi.
20Căci n‐am pe nimeni de aceeași inimă cu mine, care să se îngrijească în adevăr de cele despre voi;
21căci toți caută cele ale lor, nu cele ale lui Isus Hristos.
22Cunoașteți însă încercarea lui, că el a slujit ca un rob împreună cu mine, ca un copil tatălui, pentru evanghelie.
23Nădăjduiesc deci să‐l trimit îndată ce voi vedea cum se vor întoarce cele despre mine.
24Am însă încredere în Domnul că și eu voi veni în curând.
25Am socotit dar de trebuință să trimit la voi pe Epafrodit, fratele și împreună lucrător și împreună ostaș al meu, și trimisul și slujitorul vostru în trebuința mea.
26Fiindcă vă dorea pe toți și era foarte tulburat pentru că ați auzit că a fost bolnav.
27Și într‐adevăr a fost bolnav, aproape de moarte; dar Dumnezeu a avut milă de el și nu numai de el, ci și de mine, ca să n‐am întristare peste întristare.
28Deci l‐am trimis mai în grabă, ca văzându‐l să vă bucurați iarăși și eu să fiu mai neîntristat.
29Primiți‐l deci în Domnul cu toată bucuria, și aveți în cinste pe unii ca aceștia,
30fiindcă pentru lucrul lui Hristos a fost aproape de moarte, după ce și‐a pus viața în primejdie, ca să împlinească lipsa voastră în slujirea către mine.