1Cuvintele lui Neemia, fiul lui Hacalia. Și a fost așa: În luna Chișleu, în anul al douăzecilea, când eram în Susa, capitala,
2a venit Hanani, unul din frații mei, el și bărbații din Iuda; și i‐am întrebat despre iudeii cei scăpați, care rămăseseră din robie și despre Ierusalim.
3Și ei mi‐au zis: Rămășița ce a rămas din robie acolo în țară este în necaz mare și ocară: și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse cu foc.
4Și a fost așa: Cum am auzit cuvintele acestea, am șezut și am plâns și m‐am jelit câteva zile; și am postit și m‐am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
5Și am zis: Rogu‐te, Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeul cel mare și înfricoșat, care păzește legământul și îndurarea față de cei ce‐l iubesc și păzesc poruncile lui:
6Rogu‐te, fie urechea ta cu luare aminte și ochii tăi deschiși, ca să audă rugăciunea robului tău, cu care în vremea aceasta mă rog înaintea ta, zi și noapte, pentru copiii lui Israel, robii tăi, și mărturisesc păcatele copiilor lui Israel cu care au păcătuit împotriva ta: eu și casa tatălui meu am păcătuit.
7Am lucrat foarte rău împotriva ta și n‐am păzit așezămintele, poruncile și judecățile pe care le‐ai poruncit robului tău Moise.
8Adu‐ți aminte, rogu‐te, de cuvântul pe care l‐ai poruncit robului tău Moise zicând: Dacă veți lucra cu necredincioșie, vă voi împrăștia printre popoare;
9dar dacă vă veți întoarce la mine și veți păzi poruncile mele și le veți face, chiar dacă ar fi aruncați unii dintre voi până la marginea cea mai depărtată a cerurilor, și de acolo îi voi aduna și‐i voi aduce în locul pe care l‐am ales ca să fac să locuiască numele meu acolo.
10Și aceștia sunt robii tăi și poporul tău, pe care l‐ai răscumpărat cu puterea ta cea mare și cu mâna ta cea tare.
11Rogu‐te, Doamne, fie urechea ta cu luare aminte la rugăciunea robului tău și la rugăciunea robilor tăi, cărora le place să se teamă de numele tău: și fă, rogu‐te, să propășească robul tău în ziua aceasta și dă‐i să afle milă înaintea bărbatului acestuia. (Și eram paharnicul împăratului).