1Vai de mine! Căci sunt ca după adunatul roadelor de vară, ca bobițele după culesul strugurilor. Nu este ciorchine de mâncare; sufletul meu dorește smochină trufanda.
2Cel cuvios este pierdut din țară și nu este niciun neprihănit între oameni. Toți pândesc sânge; fiecare vânează pe fratele său cu o cursă.
3Amândouă mâinile sunt pentru rău, ca să‐l facă bine. Mai marele cere și judecătorul judecă pentru o răsplată, și cel mare vorbește pofta cea rea a sufletului său: și astfel o împletesc împreună.
4Cel mai bun dintre ei este ca spinul; cel mai fără prihană este mai rău decât gardul de spini: ziua străjerilor tăi, adică cercetarea ta, a venit; acum va fi tulburarea lor.
5Nu vă încredeți în prieteni, nu puneți încredere într‐un prieten de aproape; păzește‐ți ușile gurii de cea care doarme în sânul tău.
6Căci fiul necinstește pe tatăl, fiica se scoală împotriva mamei sale, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt oamenii casei sale.
7Dar eu voi privi spre Domnul, voi aștepta pe Dumnezeul mântuirii mele. Dumnezeul meu mă va auzi.
8Nu te bucura împotriva mea, vrăjmașa mea. Dacă cad, mă voi scula; dacă șed în întuneric, Domnul va fi lumina mea.
9Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva lui, până ce‐mi va apăra pricina și va face judecată pentru mine; el mă va scoate la lumină, și voi vedea dreptatea lui.
10Și vrăjmașa mea va vedea aceasta și o va acoperi rușinea, pe ea care mi‐a zis: Unde este Domnul Dumnezeul tău? Ochii mei o vor vedea; acum ea va fi călcată ca noroiul din uliți.
11În ziua când zidurile tale vor fi zidite, în acea zi hotărârea va fi îndepărtată.
12În ziua aceea vor veni la tine de la Asiria și cetățile Egiptului și de la Mazor până la Râu și de la mare până la mare, și de la munte până la munte.
13Totuși țara va fi pustiită, din vina locuitorilor ei, pentru rodul faptelor lor.
14Paște cu toiagul tău poporul tău, turma moștenirii tale, care locuiește singuratică în pădure în mijlocul Carmelului: să pască în Basan și Galaad ca în zilele din vechime.
15Ca în zilele ieșirii tale din țara Egiptului, îi voi arăta lucruri minunate.
16Neamurile vor vedea și se vor rușina cu toată puterea lor. Vor pune mâna la gură și urechile lor vor fi surzi.
17Vor linge țărâna ca șarpele; ca târâtoarele pământului vor ieși tremurând din locurile lor închise. Se vor întoarce cu frică la Domnul Dumnezeul nostru și se vor teme de tine.
18Cine este Dumnezeu asemenea ție, care să ierte nelegiuirea și să treacă cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii sale? El nu‐și ține mânia în veac, căci îi place îndurare.
19El va avea iarăși milă de noi, va călca in picioare nelegiuirile noastre: și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
20Vei împlini lui Iacov adevărul, și lui Avraam îndurarea, pe care ai jurat‐o părinților noștri din zilele din vechime.