Matthew 9— 1931

¹Și intrând în corabie, a trecut dincoace și a venit în cetatea sa.

²Și iată i‐au adus pe un slăbănog zăcând pe pat. Și Isus, văzând credința lor, a zis slăbănogului: Îndrăznește, fiule, iertate‐ți sunt păcatele.

³Și iată, unii dintre cărturari au zis în ei înșiși: Omul acesta hulește.

⁴Dar Isus, știind gândurile lor, a zis: Pentru ce cugetați rele în inimile voastre?

⁵Căci ce este mai lesne, a zice: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și umblă?

⁶Dar ca să știți că are putere Fiul omului pe pământ să ierte păcatele, (atunci zice slăbănogului): Scoală‐te, ridică‐ți patul și mergi la casa ta.

⁷Și s‐a sculat și s‐a dus la casa lui.

⁸Iar gloatele când au văzut, s‐au temut și au slăvit pe Dumnezeu, care a dat oamenilor o astfel de putere.

⁹Și pe când trecea Isus de acolo, a văzut pe un om șezând la vamă, numit Matei. Și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat.

¹⁰Și a fost așa; când ședea el la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă cu Isus și cu ucenicii lui.

¹¹Și când au văzut fariseii, ziceau ucenicilor lui: Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii?

¹²Iar când a auzit Isus, a zis: Cei ce sunt sănătoși n‐au trebuință de doctor, ci cei bolnavi.

¹³Duceți‐vă, dar, și învățați ce însemnează: Milă voiesc, iar nu jertfă. Căci n‐am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși.

¹⁴Atunci vin la el ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc?

¹⁵Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă să se întristeze câtă vreme este mirele cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti.

¹⁶Dar nimeni nu pune o bucată de postav nou la un veșmânt vechi, căci umplutura lui rupe din veșmânt și se face mai rea ruptură.

¹⁷Nici nu pun vin nou în burdufuri vechi; altfel burdufurile se sparg și vinul se varsă și burdufurile se nimicesc; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.

¹⁸Pe când le vorbea acestea, iată unul, un mai mare, a venit la el și i s‐a închinat zicând: Fiica mea a murit acum; ci vino și pune‐ți mâna peste ea și va trăi.

¹⁹Și Isus s‐a sculat și l‐a urmat, precum și ucenicii lui.

²⁰Și iată, o femeie cu o scurgere de sânge de doisprezece ani s‐a apropiat de el pe dinapoi și i‐a atins ciucurele veșmântului.

²¹Căci zicea în sine: Numai de‐i voi atinge veșmântul, voi fi tămăduită.

²²Dar Isus întorcându‐se și văzând‐o a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te‐a tămăduit. Și femeia a fost tămăduită din ceasul acela.

²³Și când a venit Isus la casa mai marelui și a văzut pe cântătorii din fluier și gloata făcând zarvă,

²⁴a zis: Depărtați‐vă: căci fata n‐a murit, ci doarme. Și își râdeau de el.

²⁵Și când a fost dată afară gloata, el a intrat, i‐a apucat mâna și copila s‐a sculat.

²⁶Și a ieșit vestea aceasta peste tot ținutul acela.

²⁷Și pe când trecea Isus de acolo, l‐au urmat doi orbi strigând și zicând: Ai milă de noi, Fiu al lui David.

²⁸Și când a intrat el în casă, orbii s‐au apropiat de el. Și Isus le zice: Credeți că pot face aceasta? Ei îi zic: Da, Doamne.

²⁹Atunci le‐a atins ochii, zicând: Fie‐vă după credința voastră.

³⁰Și li s‐au deschis ochii. Și Isus le‐a poruncit aspru zicând: Vedeți, nimeni să nu știe.

³¹Dar când au ieșit, au răspândit vestea despre el în tot ținutul acela.

³²Și pe când plecau ei afară, iată i‐au adus un om mut îndrăcit.

³³Și după ce a fost scos dracul afară, mutul a vorbit. Și gloatele s‐au minunat, zicând: Niciodată nu s‐a arătat așa ceva în Israel.

³⁴Dar fariseii ziceau: El scoate afară pe draci prin mai marele dracilor.

³⁵Și Isus străbătea toate cetățile și satele, învățându‐i în sinagogile lor și propovăduind evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice slăbiciune.

³⁶Iar când a văzut gloatele, i s‐a făcut milă de ele, pentru că erau leșinate și risipite ca niște oi neavând păstor.

³⁷Atunci zice ucenicilor săi: Secerișul în adevăr este mult, dar lucrătorii sunt puțini.

³⁸Rugați‐vă, deci, Domnului secerișului ca să scoată lucrători la secerișul său.