1Și în zilele acelea vine Ioan Botezătorul propovăduind în pustia Iudeei,
2zicând: Pocăiți‐vă, căci s‐a apropiat Împărăția Cerurilor.
3Căci acesta este cel spus prin Isaia prorocul care zice: Glasul unuia care strigă în pustie: Gătiți calea Domnului, faceți‐i drepte cărările.
4Și acest Ioan își avea îmbrăcămintea de peri de cămilă și o cingătoare de piele împrejurul coapselor sale, iar hrana lui era lăcuste și miere sălbatică.
5Atunci Ierusalimul și toată Iudeea și toată împrejurimea Iordanului ieșeau la el,
6și erau botezați de el în râul Iordan mărturisindu‐și păcatele.
7Dar când a văzut pe mulți dintre farisei și saduchei venind la botezul lui, le‐a zis: Pui de năpârci, cine v‐a înștiințat să fugiți de urgia viitoare?
8Faceți deci rod vrednic de pocăință.
9Și nu gândiți să ziceți în voi înșivă: Avem pe Avraam ca tată! căci vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să scoale copii lui Avraam.
10Și chiar acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face rod bun se taie și se aruncă în foc.
11Eu, în adevăr, vă botez în apă spre pocăință, dar cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să‐i duc încălțămintea; el vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc;
12a cărui lopată este în mâna lui și își va curăți în totul aria și își va aduna grâul în grânar, iar pleava o va arde în foc nestins.
13Atunci vine Isus din Galileea la Iordan către Ioan, ca să fie botezat de el.
14Dar Ioan îl oprea zicând: Eu am trebuință să fiu botezat de tine și tu vii la mine?
15Și răspunzând Isus, i‐a zis: Lasă acum, căci așa ni se cade, să împlinim orice dreptate. Atunci îl lasă.
16Și după ce a fost botezat Isus, îndată a ieșit din apă și iată i s‐au deschis cerurile și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându‐se ca un porumbel și venind peste el.
17Și iată un glas din ceruri zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi‐am găsit plăcerea.