1Atunci Împărăția Cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare care și‐au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui.
2Și cinci din ele erau nechibzuite, iar cinci cu minte.
3Căci cele nechibzuite, când și‐au luat candelele, n‐au luat untdelemn cu ele.
4Iar cele cu minte au luat untdelemn în vasele lor cu candelele lor.
5Și pe când zăbovea mirele, au ațipit toate și au adormit.
6Iar la miezul nopții s‐a făcut o strigare: Iată mirele, ieșiți‐i în întâmpinare.
7Atunci toate acele fecioare s‐au deșteptat și și‐au gătit candelele.
8Și cele nechibzuite au zis celor cu minte: Dați‐ne din untdelemnul vostru pentru că ni se sting candelele.
9Dar cele cu minte au răspuns zicând: Nu: că poate nu ne va fi îndeajuns și nouă și vouă. Duceți‐vă mai bine la cei ce vând și cumpărați‐vă.
10Și pe când se duceau ele să cumpere, a venit mirele și cele gata au intrat cu el la nuntă și s‐a închis ușa.
11În urmă vin și celelalte fecioare zicând: Doamne, Doamne, deschide‐ne.
12Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun, nu vă cunosc.
13Vegheați, deci, pentru că nu știți ziua, nici ceasul.
14Căci este ca un om care a plecat din țară și a chemat pe robii săi și le‐a dat avuțiile sale.
15Și unuia i‐a dat cinci talanți, iar altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea sa deosebită și a plecat din țară.
16Îndată cel ce luase cei cinci talanți s‐a dus și a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți.
17Tot așa cel ce luase cei doi a câștigat alți doi.
18Dar cel ce luase unul, a plecat, a săpat în pământ și a ascuns argintul domnului său.
19După multă vreme vine domnul robilor acelora și le face socoteala.
20Și cel ce luase cei cinci talanți s‐a apropiat și a adus alți cinci talanți zicând: Doamne, mi‐ai încredințat cinci talanți; iată, am câștigat alți cinci talanți.
21Domnul său i‐a zis: Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău.
22Și cel ce luase cei doi talanți s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, mi‐ai încredințat doi talanți; iată, am câștigat alți doi talanți.
23Domnul său i‐a zis: Bine, rob bun și credincios, ai fost credincios peste puține, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău.
24Și cel ce luase un talant s‐a apropiat și el și a zis: Doamne, te‐am știut că ești un om aspru, seceri unde n‐ai semănat și strângi de unde n‐ai împrăștiat,
25și m‐am temut și am plecat și ți‐am ascuns talantul în pământ: iată ai al tău.
26Și domnul său a răspuns și i‐a zis: Rob rău și leneș, știai că secer unde n‐am semănat și strâng de unde n‐am împrăștiat;
27deci trebuia ca tu să fi pus argintul meu la schimbători și când aș fi venit aș fi luat înapoi al meu cu dobândă.
28Luați deci de la el talantul și dați‐l celui ce are cei zece talanți.
29Căci celui ce are i se va da și‐i va prisosi, iar de la cel ce n‐are i se va lua și ce are.
30Și pe robul nefolositor aruncați‐l în întunericul de afară; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților.
31Iar când va veni Fiul omului în slava sa și toți îngerii cu el, atunci va ședea pe scaunul de domnie al slavei sale,
32și toate neamurile vor fi adunate înaintea lui și le va despărți pe unele de altele, cum desparte păstorul oile de capre.
33Și va pune oile la dreapta sa, iar caprele la stânga.
34Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta sa: Veniți binecuvântații Tatălui meu, moșteniți împărăția gătită vouă de la întemeierea lumii.
35Căci am fost flămând și mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și mi‐ați dat să beau; am fost străin și m‐ați luat la voi;
36gol și m‐ați îmbrăcat; am fost bolnav și m‐ați căutat; am fost în temniță și ați venit la mine.
37Atunci drepții îi vor răspunde zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând și ți‐am dat de mâncare sau însetat și ți‐am dat să bei?
38Și când te‐am văzut străin și te‐am luat la noi? sau gol și te‐am îmbrăcat?
39Și când te‐am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine?
40Și Împăratul va răspunde și le va zice: Adevărat vă spun, întrucât ați făcut unuia din acești frați ai mei, foarte mici, mie mi‐ați făcut.
41Atunci va zice și celor de la stânga: Duceți‐vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, cel gătit diavolului și îngerilor săi.
42Căci am fost flămând și nu mi‐ați dat să mănânc; am fost însetat și nu mi‐ați dat să beau;
43am fost străin și nu m‐ați luat la voi; gol și nu m‐ați îmbrăcat; bolnav și în temniță și nu m‐ați căutat.
44Atunci vor răspunde și ei zicând: Doamne, când te‐am văzut flămând ori însetat ori străin ori gol ori bolnav, ori în temniță și nu ți‐am slujit?
45Atunci le va răspunde zicând: Adevărat vă spun, întrucât n‐ați făcut unuia din aceștia foarte mici, nici mie nu mi‐ați făcut.
46Și aceștia se vor duce la pedeapsă veșnică, iar drepții la viață veșnică.