1Și când a intrat iarăși în Capernaum după câteva zile, s‐a auzit că este în casă.
2Și s‐au adunat mulți împreună, încât nu mai era loc pentru ei nici spre ușă. Și el le vorbea cuvântul.
3Și vin aducând la el pe un slăbănog purtat de patru inși.
4Și neputând să se apropie de el, din princina gloatei, au descoperit acoperișul unde era și după ce au scobit, au lăsat în jos patul pe care zăcea slăbănogul.
5Și Isus, văzându‐le credința, zice slăbănogului: Copile, iertate‐ți sunt păcatele.
6Și erau acolo unii dintre cărturari șezând și gândind în inimile lor:
7Pentru ce vorbește acesta astfel? Hulește: cine poate ierta păcatele decât numai unul, Dumnezeu?
8Și îndată Isus, cunoscând cu duhul său că gândesc astfel în ei înșiși, le zice: Pentru ce gândiți aceasta în inimile voastre?
9Ce este mai lesne, a zice slăbănogului: Iertate‐ți sunt păcatele! sau a zice: Scoală‐te și ia‐ți patul și umblă?
10Dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcate (zice slăbănogului):
11Ție‐ți zic, scoală‐te, ia‐ți patul și mergi la casa ta.
12Și s‐a sculat și îndată a luat patul și a ieșit înaintea tuturor, încât toți erau uimiți și slăveau pe Dumnezeu zicând: Niciodată n‐am văzut așa ceva.
13Și a ieșit iar lângă mare și toată gloata venea la el și‐i învăța.
14Și pe când trecea, a văzut pe Levi al lui Alfeu stând la vamă și‐i zice: Urmează‐mă. Și el s‐a sculat și l‐a urmat.
15Și a fost așa: El ședea la masă în casa lui și mulți vameși și păcătoși ședeau la masă cu Isus și cu ucenicii lui, căci erau mulți și‐l urmau.
16Și cărturarii fariseilor, când au văzut că mânca cu vameșii și păcătoșii, ziceau ucenicilor lui: Mânâncă și bea cu vameșii și păcătoșii.
17Și auzind Isus, le zice: Nu cei sănătoși au trebuință de doctor, ci cei bolnavi. N‐am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși.
18Și ucenicii lui Ioan și fariseii posteau. Și vin și‐i zic: Pentru ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii tăi nu postesc?
19Și Isus le‐a zis: Nu cumva pot fiii odăii de nuntă să postească atunci când este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei nu pot posti.
20Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti în ziua aceea.
21Nimeni nu coase o bucată de postav nou la un veșmânt vechi; altfel umplutura nouă a celui vechi rupe din acesta și se face o spărtură mai rea.
22Și nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul va sparge burdufurile și vinul se pierde și burdufurile: ci pun vin nou în burdufuri noi.
23Și a fost așa: El trecea în ziua Sabatului prin semănături și ucenicii lui au început să‐și facă drum smulgând spicele de grâu.
24Și fariseii îi ziceau: Vezi, pentru ce fac ei în ziua Sabatului ce nu se cade?
25Și el le‐a zis: Oare n‐ați citit niciodată ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit el și cei cu el?
26Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, când era mare preot Abiatar, și a mâncat pâinile punerii înainte, pe care nu se cade să le mănânce decât numai preoții și a dat și celor ce erau cu el?
27Și le‐a zis: Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat:
28Așa că Fiul omului este Domn și al Sabatului.