Mark 11
1 Și când se apropie ei de Ierusalim, la Betfaghe și Betania, spre muntele Măslinilor, trimite pe doi dintre ucenicii săi
2 și le zice: Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată când veți intra în el, veți afla un măgăruș legat pe care n‐a șezut încă nimeni dintre oameni. Dezlegați‐l și aduceți‐l.
3 Și dacă v‐ar zice cineva: Pentru ce faceți aceasta? Spuneți: Domnul are trebuință de el. Și‐l va trimite îndată înapoi aici.
4 Și au plecat și au aflat un măgăruș legat la ușă afară la drumul larg și‐l dezleagă.
5 Și unii din cei ce stăteau acolo le‐au zis: Ce faceți de dezlegați măgărușul?
6 Iar ei le‐au spus cum a zis Isus și i‐au lăsat să plece.
7 Și aduc măgărușul la Isus și își pun veșmintele pe el și a șezut pe el.
8 Și mulți și‐au așternut veșmintele pe cale; iar alții frunziș pe care‐l tăiaseră din țarini.
9 Și cei ce mergeau înainte și cei ce veneau în urmă strigau: Osana. Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului.
10 Binecuvântată este împărăția care vine, a tatălui nostru David. Osana în cele preaînalte.
11 Și a intrat în Ierusalim în Templu. Și când a privit de jur împrejur la toate, fiind acum pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece.
12 Și a doua zi când au ieșit din Betania, a flămânzit.
13 Și văzând de departe un smochin având frunze, s‐a apropiat să vadă dacă poate va găsi ceva în el. Și când a venit la el, n‐a găsit nimic decât frunze, căci nu era vremea smochinelor.
14 Și a răspuns și i‐a zis: De‐acum înainte nimeni să nu mănânce rod din tine în veac. Și ucenicii lui au auzit aceasta.
15 Și vin la Ierusalim. Și el a intrat în Templu și a început să scoată afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în Templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei.
16 Și nu îngăduia să ducă cineva vreun vas în Templu.
17 Și‐i învăța și le zicea: Oare nu este scris: Casa mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate Neamurile? Iar voi ați făcut‐o o peșteră de tâlhari.
18 Și mai marii preoților și cărturarii au auzit și căutau cum să‐l piardă, căci se temeau de el, căci toată gloata era uimită de învățătura lui.
19 Și când se făcea seară, ieșea afară din cetate.
20 Și pe când treceau ei dimineața, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
21 Și Petru, aducându‐și aminte, îi zice: Rabi, iată smochinul pe care l‐ai blestemat s‐a uscat.
22 Și Isus răspunzând le zice: Aveți credință în Dumnezeu.
23 Adevărat vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică‐te și aruncă‐te în mare! și nu se va îndoi în inima sa, ci va crede că ce zice se va face, va avea.
24 De aceea vă spun, tot ce veți cere, rugându‐vă, credeți că ați luat și veți avea.
25 Și când stați de vă rugați, iertați, dacă aveți ceva împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre.
26 Iar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greșelile voastre.
27 Și ei vin iarăși la Ierusalim. Și pe când umbla el în Templu, mai marii preoților și cărturarii și bătrânii vin la el.
28 Și i‐au zis: Cu ce putere faci acestea? Sau cine ți‐a dat puterea aceasta ca să faci acestea?
29 Iar Isus le‐a zis: Vă voi întreba și eu un cuvânt și răspundeți‐mi; și vă voi spune cu ce putere fac acestea.
30 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‐mi.
31 Și se chibzuiau în sine zicând: Dacă vom zice: Din cer; va zice: Pentru ce nu l‐ați crezut?
32 Dar să zicem: De la oameni? Se temeau de gloată, căci toți țineau într‐adevăr pe Ioan că era proroc.
33 Și răspund lui Isus și zic: Nu știm. Și Isus le zice: Nici eu nu vă spun cu ce putere fac acestea.