Luke 14
1 Și a fost așa: când a intrat în casa unuia dintre mai marii fariseilor într‐un Sabat, ca să mănânce pâine, ei îl pândeau.
2 Și iată, un om bolnav de dropică era înaintea lui.
3 Și Isus răspunzând a vorbit către învățătorii de lege și farisei, zicând: Se cuvine oare în Sabat a tămădui sau nu?
4 Iar ei au tăcut. Și l‐a apucat și l‐a tămăduit și i‐a dat drumul.
5 Și le‐a zis: Al cărui măgar sau bou dintre voi va cădea în puț și nu‐l va trage în sus îndată în ziua Sabatului?
6 Și n‐au fost în stare să răspundă la acestea.
7 Și a spus o pildă către cei chemați, după ce a luat seama cum își alegeau cele dintâi locuri. Și le‐a zis:
8 Când vei fi chemat de cineva la nuntă, nu te așeza la masă în cel dintâi loc, ca nu cumva altul mai de cinste decât tine să fie chemat de el
9 și cel ce te‐a chemat pe tine și pe el să vină să‐ți zică: Dă acestuia locul. Și atunci vei începe cu rușine să iei cel din urmă loc.
10 Ci când vei fi chemat, du‐te și așază‐te în cel din urmă loc ca dacă va veni cel ce te‐a chemat să‐ți zică: Prietene, mută‐te mai în sus. Atunci vei avea slavă înaintea tuturor celor ce stau cu tine la masă.
11 Pentru că oricine se înalță pe sine va fi smerit; și cine se smerește pe sine va fi înălțat.
12 Și zicea și celui ce‐l chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogați, ca nu cumva și ei să te cheme iar și să ai răsplată.
13 Ci când faci ospăț, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi.
14 Și fericit vei fi, pentru că ei n‐au cu ce să‐ți răsplătească: căci ți se va răsplăti la învierea drepților.
15 Și când a auzit acestea, unul dintre cei ce ședeau împreună cu el la masă i‐a zis: Fericit este cel ce va mânca pâine în Împărăția lui Dumnezeu.
16 Iar el i‐a zis: Un om a făcut o cină mare și a chemat pe mulți.
17 Și a trimis pe robul său la ceasul cinei să zică celor chemați: Veniți, căci acum sunt gata.
18 Și unul după altul au început toți să ceară iertare. Cel dintâi i‐a zis: Am cumpărat o țarină și am trebuință să mă duc s‐o văd; te rog, iartă‐mă.
19 Și altul a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi și mă duc să‐i încerc; te rog, iartă‐mă.
20 Și altul a zis: M‐am însurat și de aceea nu pot veni.
21 Și robul a venit și a vestit domnului său acestea. Atunci stăpânul casei s‐a mâniat și a zis robului său: Ieși îndată în ulițele și cărările cetății și adu aici pe săraci și schilozi și orbi și șchiopi.
22 Și robul a zis: Doamne, s‐a făcut ce ai poruncit și mai este loc.
23 Și domnul a zis către rob: Ieși la drumuri și la garduri și silește‐i să intre, ca să‐mi fie plină casa.
24 Căci vă spun că niciunul din acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea.
25 Și gloate multe mergeau împreună cu el; și s‐a întors și le‐a zis:
26 Dacă vine cineva la mine și nu urăște pe tatăl său și pe mamă și pe nevastă și pe copii și pe frați și pe surori și chiar și sufletul său însuși, nu poate fi ucenic al meu.
27 Oricine nu‐și poartă crucea sa însuși și vine după mine, nu poate să fie ucenic al meu.
28 Căci cine dintre voi voind să zidească un turn nu stă întâi și socotește cheltuiala dacă are pentru isprăvire?
29 Ca nu cumva după ce a pus o temelie și nu este în stare să sfârșească, toți privitorii să înceapă a‐l lua în râs,
30 zicând: Omul acesta a început să zidească și n‐a fost în stare să sfârșească.
31 Sau care împărat, dacă merge să se bată în război cu alt împărat, nu stă întâi să se sfătuiască dacă poate să întâmpine cu zece mii pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
32 Iar dacă nu, pe când e el încă departe, trimite soli și se roagă pentru cele de pace.
33 Astfel deci, oricine dintre voi care nu se leapădă de tot ce are, nu poate să fie ucenic al meu.
34 Sarea, deci, este bună; dar dacă și sarea se strică, cu ce va fi îndreptată?
35 Nu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru gunoi: oamenii o aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă.